Cum soarele-şi întoarce privirile-napoi
nainte de-a apune, spre toţi, de orice fel,
îmbrăţişând cu raze zăpadă sau noroi,
– desparte-te cu zâmbet şi tu de toţi, ca el.
Cum ploaia se dă-asemeni spre drepţi sau spre nebuni
cum pâinea, gurii bune la fel ca celei rea,
cum drumul duce-asemenea pe răi ca şi pe buni,
– suportă-i cu blândeţe şi tu pe toţi aşa.
Bun nu eşti când faci bine la unii, când şi când,
nici răbdător când suferi ce nu-i nici mult, nici greu,
nici darnic când dai numai la unii şi spunând,
– ci când la toţi faci totul tăcând,ca Dumnezeu!
TRAIAN DORZ din ”Cântări Nemuritoare”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014
