Meditaţii

Cum stăm faţă în faţă cu neprevăzutul? Care ne este starea sufletească?

„Acei optsprezece inşi peste care s-a surpat turnul în Siloam şi i-a omorât, gândiţi, oare, că au fost ei mai greşiţi decât toţi locuitorii din Ierusalim? Nu! Zic vouă: dar dacă nu vă veţi pocăi, toţi veţi pieri la fel” (Lc 13, 4-5).

Păstraţi şi meditaţi la acesta cuvânt din Sfânta Evanghelie, voi, tovarăşii mei de compartiment, din seara de 17 decembrie. În ciocnirea de trenuri din care aţi scăpat teferi e potrivit să încadrăm întrebarea Mântuitorului. Când am pornit din loc, după cinci ore, am lăsat, sub un vagon făcut ţăndări, un cadavru, iar în staţia vecină, câţiva schilodiţi… Eram noi mai buni decât aceştia? Nu ne mărturiseşte inima, în taină, că acei bieţi încercaţi erau însângeraţii noştri mandatari în faţa continuei şi îndelung-răbdătoarei mânii supreme?

Tovarăşii mei de călătorie, şi, de aci înainte, prieteni făcuţi la lumina unui fulger de aspră învăţătură, să punem la mijloc lecţia trăită şi să n-o uităm!

Ceea ce era mai fioros şi mai îngrozitor în noaptea frângerii călătoriei noastre nu erau vagoanele turtite, cisternele date peste cap, sau locomotiva înfiptă cu roatele în pământ, ci era nevăzutul spectacol al sufletelor noastre devastate, nepregătite şi aiurite, ca nişte jivine ale întunericului, lovite deodată de harapnicul soarelui…

Cât suntem de neprevăzători, cât de nebuni şi de deficitari în problemele şi în datoriile noastre sufleteşti! Câţi dintre cei ce călătoream în noaptea aceea îşi aduseseră aminte, începând călătoria, de Dumnezeul părinţilor lor şi câţi erau în perfectă regulă cu situaţia lor de conştiinţă?

Lăsăm vremea să treacă! Alergăm după toate câte sunt evidente deşertăciuni, ne aruncăm în fluviul intereselor, al plăcerilor şi al păcatelor, până când, fără de veste, şubreda noastră barcă se zdrobeşte de o stâncă şi se face praf!

Scapă de sub puterile noastre infinita şi agitata împărăţie a celor răi din afară. Ea este sub mâna lui Dumnezeu, sub resortul mâniei, ca şi al îndurărilor Lui în câmpul semnalizărilor şi al apocalipsei Lui.

Dar stă la îndemâna chibzuinţei, a înţelepciunii şi a libertăţii noastre să ne pregătim din vreme şi să nu lăsăm să fim surprinşi de actul cel din urmă din drama noastră a fiecăruia.

Şi să înţelegem cu cutremur că victimele de alaltăieri seara solesc şi pentru noi!

(Gala Galaction, Ziua Domnului, pg. 215)

„Am căutat printre ei să găsesc un om care să se poarte cu dreptate şi să stea înaintea feţei Mele pentru ţara aceasta, ca să nu o pierd, şi n-am găsit” (Ez 22, 30).

„Pregăteşte-te, Israele, să te întâlneşti cu Dumnezeul tău!” (Amos 4, 12).

Taina vieţii : popas sufletesc duhovnicesc / Cornel Rusu. – Sibiu : Oastea Domnului, 2010

Lasă un răspuns