Oastea Domnului

Cuvântul lui Dumnezeu – sămânţa care dă lumii viaţa

Soarele este pe cer în fiecare zi, şi când este acoperit de nori şi ochii noştri nu-l văd. Prin lucrarea puterii pe care o are, el dă viaţă tuturor celor pe care le alimentează chiar şi atunci când ele nu văd razele lui. Şi când ochii noştri cei trupeşti sunt întunecaţi şi chiar când ochii noştri cei sufleteşti nu văd destul de clar, Domnul este totdeauna în mijlocul nostru şi El ne aude şi ne cunoaşte pe fiecare dintre noi. Priviţi-L, prin credinţă, în mijlocul nostru! Ascultaţi, prin credinţă, toate aceste cuvinte ca rostite de buzele Lui sfinte. Şi primiţi-L în inimă ca pe Cuvântul lui Dumnezeu, care este sămânţa care dă lumii viaţa.

Mântuitorul a spus: „Oricine crede în Mine nu va vedea moartea”. Pentru că sămânţa lui Dumnezeu rămâne în el şi nu va muri. Ştiţi că Dumnezeu a pus în fiecare sămânţă un punct care este nemuritor. Când ne uităm la un bob de grâu, vedem acolo imagini asemănătoare cu chipul Mântuitorului. Acolo este acel bob, acel strop nemuritor pe care Dumnezeu l-a pus. După mii de ani de păstrare, când acest bob ajunge în condiţiile de fertilitate, acest bob înfrunzeşte. Şi ceea ce răsare din el nu este altceva decât o formă nouă a vieţii care era acolo în el.

Şi noi purtăm în noi sămânţa lui Hristos. Prin credinţă, această sămânţă este. Noi suntem nemuritori. Nu există moarte în înţeles de nimicire. Noi suntem nemuritori! Sămânţa lui Dumnezeu, care este viaţa pusă în noi, aceasta stă în noi. Şi, dacă noi am ascultat de Cuvântul lui Dumnezeu şi am crezut în Acela care a spus acest cuvânt, noi vom muri, la rândul nostru, trupeşte; vom fi înmormântaţi şi noi în pământul sfânt în care sunt înmormântaţi morţii noştri pentru care ne rugăm lui Dumnezeu şi la mormintele cărora mergem cu lacrimi şi cu flori. Vom fi adăugaţi şi noi acolo. Dar în marea şi strălucita Zi a Învierii, când Mântuitorul va rosti un cuvânt: „Ieşiţi afară!”, şi când se va auzi strigarea îngerilor: „Vine Mirele! Ieşiţi în întâmpinarea Lui!”, noi vom ieşi, prin lucrarea puterii lui Dumnezeu, din mormântul în care vom fi. Din materia transformată, în care va fi atunci trupul nostru, noi ne vom reface iarăşi, într-o formă nouă, cum iese acelaşi bob de grâu îngropat şi mort astă toamnă în pământ, sub o formă nouă, la o viaţă tânără şi eternă. Aşa vom ieşi din mormânt.

Fericiţi vor fi acei care au avut sămânţa lui Hristos în ei! Atunci când se vor trezi şi vor ieşi din morminte la priveliştea strălucită şi măreaţă a venirii lui Hristos cu miile de mii de îngeri, cu sfinţii şi înaintaşii noştri – după cum scrie Cuvântul şi mărturiseşte credinţa noastră –, noi Îl vom vedea pe Domnul Iisus venind ca pe Mirele drag al sufletului nostru, căci am murit gândind la El, privind la El, dorindu-L, cântând pentru El şi rugându-ne: „Vino, Doamne Iisuse!”. Atunci Îl vom vedea cu bucurie şi vom fi luaţi împreună cu El, după cum scrie Cuvântul, să moştenim în veac nunta fericită care va avea loc atunci în ceruri… şi în veci.

Dar ce se vor face cei care au murit necredincioşi? Cei care n-au crezut în credinţa părinţilor noştri mărturisită de mii de ani şi în mii de graiuri şi de feluri? Ce se vor face cei care n-au crezut, când vor vedea că ceea ce n-au crezut ei este adevărat şi veşnic? Unde se vor duce cei care vor vedea Faţa Lui, [a Aceluia] pe care L-au străpuns, când vor recunoaşte pe trupul Lui loviturile lor şi pe faţa Lui scuipările lor, şi pe toată înfăţişarea Lui batjocurile celor care nu L-au crezut?

Toţi avem un suflet. Dincolo de haina pe care o purtăm, dincolo de numele pe care îl purtăm, dincolo de calitatea pe care o avem, noi avem un suflet cu care va trebui să stăm, în Ziua Judecăţii şi venirii Domnului, în faţa Lui. Gândiţi‑vă din timp. Înţelept e cel care gândeşte din timp. Pentru că înapoi, după ce a trecut vremea, toţi văd, când e prea târziu. Dar în zadar vezi după ce a trecut vremea şi în zadar te căieşti după ce nu se mai poate avea un lucru că nu l-ai primit şi că nu l-ai căutat când se putea dobândi.

din vorbirea şi rugăciunea fratelui Traian Dorz la nunta de la Torceşti – 29 iulie 1984

Strângeţi fărâmiturile / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2010, vol. 3