7. În toată lucrarea mântuirii noastre, nici Tatăl şi nici vrăjmaşii,
nici prietenii şi nici Moartea
nu I-au luat Domnului Iisus Hristos nimic cu sila. Dumnezeu putea, dar n-a voit. Moartea voia, dar n-a putut.
Ci şi lui Dumnezeu, şi Morţii, El S-a adus ca jertfă de bunăvoie.
Acesta este Marele Său Preţ, Care a acoperit marea noastră datorie.
8. Fiind una cu Tatăl, Care este Izvorul Vieţii,
fiind El Însuşi Viaţa şi având viaţă în Sine Însuşi, Domnul Hristos, Mântuitorul nostru, Şi-a dat viaţa de la Sine, din Sine Însuşi,
adică avea în El Însuşi Viaţa pe care Şi-a dat-o de bunăvoia Sa, pentru ca astfel, prin această Viaţă dumnezeiască dăruită ca preţ răscumpărător, să ne-o elibereze din robia morţii şi a diavolului pe a noastră.
9. Toţi ne primim viaţa, de orice fel, pe care am avea-o, numai din Iisus Hristos.
Atât viaţa trupească, cât şi cea sufletească şi cea duhovnicească – în întregime ne primim viaţa de la El.
În valuri şi în unde de căldură, de putere şi de lumină vine din Iisus Hristos viaţa care ne dă nouă fiinţa, mişcarea şi rodirea cea bună.
O, ce datori suntem să ne-o îndrumăm toată numai spre El!
10. Şi la fel, viaţa noastră trebuie să se înalţe tot atrasă de El. Tot ceea ce este în noi viaţă Îi datorăm Lui… Viaţa din fiinţa noastră, din opera noastră, din tot ce suntem noi.
Întreg acest circuit de viaţă este o poruncă a Tatălui, care în felul acesta întreţine şi primeneşte viaţa noastră, a tuturor sufletelor, prin viaţa care este şi care vine din Izvorul Vieţii noastre, Care este Hristos.
11. După cum Tatăl întreţine viaţa naturii prin circuitul aerului, sau al luminii, sau al apei – care din mări se face nori, apoi ploaie (care, după ce udă pământul, se întoarce iarăşi înapoi, acolo de unde a plecat, făcând toată această slujbă a vieţii fără să scadă şi fără să crească, [astfel că] nimic nu este mai mult decât era la început) –,
tot aşa, Hristos ne întreţine nouă viaţa în orice fel, prin Harul Său.
Iisus Hristos ne dă viaţa proaspătă mereu şi dulce pe totdeauna.
Pentru că n-ar exista viaţă în alt fel.
O, cât de asemănătoare sunt între ele toate lucrările lui Dumnezeu!
Şi cât de minunate sunt ele toate!
Va urma…
Traian Dorz, din „Avuţia Sfântului Moştenitor”
