Deşi-a trecut atâta vreme
de când, Iisuse, Te urmez,
de când iubirea Ta mă-ncântă
şi-n harul Tău mă desfătez,

Deşi, de-atâţia ani, atâtea
am pătimit şi-am sângerat,
plătindu-mi partea mea de jertfă
în slujba Ţelului curat,

Eu şi-azi, cu-aceeaşi bucurie
şi dor nestăpânit în piept,
ca-n prima clipă de credinţă,
Te caut, Te chem şi Te aştept…

Acelaşi cântec de iubire
din ziua-n care m-am predat
Ţi-L port în inimă şi astăzi,
doar mai adânc şi mai curat.

Acelaşi simţământ statornic,
acelaşi duh şi-acelaşi crez
în care m-am legat de-atuncea
pe-aceeaşi cale să-Ţi urmez.

Doar vremea ce-a trecut atâta
îmi face graiul mai duios,
privirea mai ne-ntoarsă-n urmă
şi viitorul mai frumos.

TRAIAN DORZ din ”Cântarea Cântărilor mele”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014