Ucenicul Sundar întreabă:
– Doamne, dacă Tu Te-ai arăta oamenilor în chip văzut, ei n-ar mai avea nici o îndoială în ce priveşte Dumnezeirea Ta şi existenţa Tatălui; toţi ar crede şi ar purcede pe drumul cel adevărat.
Domnul răspunde:
– Fiul Meu, Eu cunosc starea sufletească a oamenilor şi Mă descopăr fiecăruia în măsura în care el are lipsă de această descoperire. Pentru ca să călăuzesc pe oameni la viaţa cea adevărată, Eu nu puteam folosi alt mijloc mai bun decât să Mă fac om ca ei. În chipul acesta, oamenii putură să înţeleagă că Tatăl nu este o fiinţă ciudată şi înspăimântătoare; ci că El este iubire; El este ca şi ei, căci ei au fost zidiţi după chipul şi asemănarea Lui.
E o dorinţă firească pentru un om să se închine şi să iubească pe Acela în care crede. Dar pe Tatăl e cu neputinţă să-L vadă, deoarece firea Lui întrece înţelegerea omenească şi cel care doreşte să vadă necuprinsul trebuie să fie el însuşi necuprins. Omul este mărginit, cuprinzibil şi făptuit; el nu poate vedea pe Dumnezeu.
Dumnezeu S-a întrupat în Mine pentru ca fiii Săi – făpturi mărginite – şi îngerii toţi să-L poată afla în slava Sa cerească şi să încerce o mare bucurie.
Eu sunt chipul lui Dumnezeu cel nevăzut în Care locuieşte toată plinirea Dumnezeirii, trupeşte (Col 1, 15; 2, 9). Cel care M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl (In 14, 9).
Sadhou Sundar Singh / La picioarele Stăpânului meu
Traducere de prof. dr. Gr. Cristescu şi Preot Iosif Trifa
Editura «Oastea Domnului» Sibiu, 2010
