Oastea Domnului

Dezbinarea este lepra credinţei şi ucigaşul dragostei.

13 – Hristos nimiceşte ura şi dezbinarea – oriunde ajunge El. El este Pacea – care din doi totdeauna face unul. Care apropie pe cei depărtaţi, care împacă pe cei certaţi, care acoperă prăpăstiile, care nimiceşte vrăjmăşiile, – care trece peste orice deosebire dintre suflete. Aceasta o face Hristos oriunde este primit şi ascultat sincer.

14 – Oriunde se ridică ziduri despărţitoare, priviţi bine şi veţi vedea că diavolul este acela ce le ridică – şi păcatul. Căci numai păcatul dezbină – şi ceea ce este din păcat. Dumnezeu şi Cuvântul Lui nu desparte ci uneşte sufletele oamenilor. Nu versetele sfinte fac dezbinarea – ci păcatul, trufia, neascultarea şi ura, o fac. Hristos Se arată totdeauna ca să nimicească lucrările diavolului. Ajutaţi-L pe Hristos – şi nu pe Satana.

15 – Unde lucrează dragostea şi Duhul lui Hristos, acolo se nivelează totul. Cei de sus se coboară iar cei de jos sunt ridicaţi. Mulţimea sufletelor stă fericită în jurul aceleiaşi mese de dragoste la care se aduce şi de la care se ia cu plinătate şi bucurie, fiecare simţindu-se cu toţi ceilalţi, o inimă şi un gând. O, ce dulce este masa aceasta. Şi ce neuitat rămâne ospăţul acesta!

17 – Izolaţi pe cei care fac dezbinările – şi să nu mai aveţi nici o legătură cu ei. Ajutaţi-L pe Hristos să nimicească barierele, să zdrobească încredinţările greşite, interesele înguste, trufia sectară, setea după întâietate şi căutarea slavei deşarte dintre voi. Căci numai aceste ispite satanice despart sufletele în tabere, aţâţă clevetirile, otrăvesc bucuria şi străpung inimile fraţilor buni. Cu acestea îi câştigă satana pe unii dintre fraţi. Izolaţi-i pe cei molipsiţi de lepra asta – şi veţi salva toată familia.

18 – În Fiinţa Mântuitorului Întrupat, erau mereu cele două naturi ale Sale: cea omenească şi cea Dumnezeiască. Una atotputernică şi nemărginită, cealaltă suferind, luptând şi chinuindu-Se. Minunile şi Învierea Sa, Domnul le-a făcut prin Firea Sa Dumnezeiască. Ostenelile, suferinţele şi moartea, le-a îndurat într-o fire asemănătoare cu a noastră. Pentru că numai aşa putea face răscumpărarea deplină a tuturor păcatelor pe care noi le-am făcut în firea aceasta (Rom. 6, 5-10).

19 – Vestitorul Domnului care trebuie să adeverească despre El, trebuie să fie nedespărţit de Iisus, ori prin ce ar fi sã treacă El. Trebuie să aibă parte şi el de osteneli, de privegheri, de foame, de frig, de arşiţă, de suferinţă. Căci soarta lui trebuie să fie soarta lui Hristos. Unde Hristos este iubit va fi iubit şi el. Unde Hristos va fi prigonit – acolo şi lui i se va face aşa. Şi unde Hristos osteneşte, el nu va putea niciodată lenevi.

20 – Nicăieri nu se spune că Hristos era ostenit, decât când a trecut prin Samaria… adică acolo unde erau dezbinări, certuri şi ură între fraţi. Ce grea este totdeauna starea sau umblarea acolo unde este dezbinare şi vrăjmăşie între suflete. O, cât de vinovaţi sunt şi vor fi veşnic, acei care iscă şi întreţin între fraţi dezbinarea încredinţărilor străine şi a învăţăturilor deosebite. Blestemaţi sunt şi vor fi veşnic oricine le provoacã şi le întreţin (Gal. 1, 8-9). Ocoliţi-i şi înlăturaţi-i pe aceia pentru a nu vă nimici pe toţi. Dezbinarea este lepra credinţei şi ucigaşul dragostei. Dumnezeule al dragostei – Te rugăm scapă-ne de lepra aceasta înainte de a ne îmbolnăvi. Amin.

Traian Dorz, din „Lumina Iubitului Fiu”

Arhivă articole pe acest subiect

Lasă un răspuns