Să nu uiţi legământul, să nu ţi-l uiţi, îţi spun,
c-ai să-l regreţi odată plângând ca un nebun
şi-ai să alergi odată topindu-ţi ochii goi,
– dar dragostea zdrobită în veci n-o-nvii napoi.
Să nu-ţi uiţi datoria spre Sfântul Dumnezeu,
că nu-i o altă vină s-o ispăşeşti mai greu
şi-ai să boceşti odată cu sufletul arzând,
dar vremea cea trecută n-o mai întorci nicicând.
Să nu uiţi aşteptarea acelor care plâng,
că ai s-o simţi odată arzându-ţi sânul stâng
şi-ai ocoli pământul să-l poţi afla pe-acel
ce ţi-ar ierta păcatul, să poţi scăpa de el.
Să nu uiţi niciodată ce-i unic şi divin,
căci toată viaţa-n urmă ţi-o vei scălda-n venin,
dorindu-ţi orice moarte pe zi de mii de ori,
nici îndurând viaţa, dar nici putând să mori.
Ci ţine-ţi legământul şi dragostea frumos,
aşa să mergi cu ele în faţa lui Hristos;
când mulţi se duc spre iadul amarelor mustrări,
tu nalţă-ţi legământul spre veşnice cântări.
Zile şi adevăruri istorice / Traian Dorz. – Ed. a 3-a. – Sibiu: Oastea Domnului, 2010
