Noi, cu Oastea Domnului, lucrăm mai mult în cadrele aşa-numitului apostolat laic. Adică, îi chemăm şi pe mireni la lucru pentru vestirea Domnului, pentru vestirea mântuirii.
Nici acest lucru nu e o „noutate“ a noastră. Apostolatul laic este porunca Scripturii. Începând de la cele două femei – Samarineanca şi Maria Magdalena, care s-au făcut nişte vestitoare ale Domnului, după ce L-au aflat pe Domnul – de-a lungul tuturor Scripturilor, aflăm apostolatul laicilor şi porunca acestui apostolat. E destul să amintim cuvântul Apostolului Iacov: „Să ştie că cel ce a întors pe păcătos de la rătăcirea căii lui va mântui un suflet din moarte şi va acoperi mulţime de păcate“ (Iacov 5, 20).
Orice suflet, care L-a aflat cu adevărat pe Domnul, se face un vestitor al Domnului. Aşa a fost la începutul creştinismului, aşa trebuie să fie şi azi.
Lumea însă vede o „noutate primejdioasă“ şi aici. O vede tocmai pentru că s-a stins creştinismul cel dintâi, creştinismul cel viu, cel mărturisitor şi vestitor. S-a stins şi în cei în care ar trebui să ardă cu putere. Cum scrie într-un loc fratele Oprişan: „Până nu mult în urmă, noi, laicii, eram turma, oile. Atât! Oile aveau, în înţelegerea vremii, numai lâna şi laptele. Atât! Altă chemare nu aveau“.
Dar în folosirea apostolatului laic, pe lângă Sfânta Scriptură, mai avem şi îndemnul unui mare şi Sfânt Părinte bisericesc: Sfântul Ioan Gură de Aur.
Ce spune Sf. Ioan Gură de Aur
Acest Sfânt Părinte a fost cel mai înflăcărat vestitor al apostolatului laic. Noi de la acest Sfânt Părinte am luat învăţătura cu apostolatul laicilor şi la acest Dascăl mare îi trimitem pe toţi cei care strigă după noi că „am trezit oile“.
În cele ce urmează, dăm o seamă din învăţăturile Sfântului Ioan Gură de Aur despre apostolatul laicilor.
„Nu aruncaţi totul asupra noastră!“
Tâlcuind cuvintele Apostolului Pavel: „întru toată înţelepciunea, învăţându-vă şi înţelepţindu-vă pe voi înşivă“, Sf. Ioan Gură de Aur spune următoarele:
„Nu aruncaţi totul asupra noastră! sunteţi oi cuvântătoare şi nu necuvântătoare. Dacă cei învăţaţi s-ar fi apucat să înveţe şi ei pe alţii, ar fi progresat lucrul nostru şi ne-ar fi venit şi nouă în ajutor. Spune-mi, dacă cineva s-ar duce la un dascăl învăţat şi ar rămâne acolo un timp îndelungat spre a învăţa literele alfabetului, oare prin aceasta nu ar fi el spre sarcina şi îngreuierea dascălului?
Pe timpul Apostolilor, nu era aşa, ci, întruna, cei ce ieşeau de la învăţătură, înlocuiau pe dascălii lor în învăţarea altora. Numai aşa au putut Apostolii să cutreiere lumea întreagă, nefiind ei legaţi într-un singur loc. Însă voi mă ţineţi pe loc ca pironit… totul aruncaţi asupra noastră. Voi ar trebui nu numai să învăţaţi de la noi, ci să învăţaţi şi voi pe alţii. Voi însă toate le lăsaţi în sarcina noastră şi de aceea avem o mare greutate“.
Pr. Iosif Trifa – Ce este Oastea Domnului, Editura Oastea Domnului – Sibiu, Ediţia a VII-a, 2003.
