Viata lumii se desfăşoară in jurul unor plăceri omeneşti, iar viata duhovniceasca este neglijata. Trebuie sa inversam aceasta stare de lucruri, sa punem viata duhovniceasca in centrul vieţii noastre.
Inţelepciunea lumii nu poate sa salveze umanitatea. Parlamentele, guvernele, organizaţiile complexe ale statelor contemporane celor mai avansate sunt neputiincioase. Umanitatea suferă neincetat. Singura ieşire este de a găsi in noi intelepciunea, hotărârea de a nu mai trai după principiile acestei lumi, ci de a urma pe Hristos.
Cum putem sa ne aflam calea? După Evanghelie, Hristos este calea noastră.
Important este sa avem conştiinţa ca Hristos este Dumnezeu. Cel ce Il iubeşte va fi veşnic aproape de El, acolo unde este.
Unde este sufletul nostru? Trebuie sa ni-l inchipuim pe Dumnezeu ca Om daca vrem sa fim cu Hristos, cu Logosul divin in care Tatăl a revărsat tot ceea ce este din veşnicie. Daca il consideram ca Dumnezeu, este un Dumnezeu desăvârşit. Daca Il vedem ca om, este un Om desăvârşit. Inţelepciunea, smerenia, viata, lumina cea veşnica, totul exista in El.
In viata noastră fiecare pas este cu neputinţa de despărţit de dogmele fundamentale ale credinţei noastre.
Asa cum Hristos in Gradina Ghetsimani si pe Golgota trăia cu gândul la Dumnezeu Tatăl, tot astfel trebuie sa trăim si noi, in fiecare clipa, cu gândul la Dumnezeu, dar mai degrabă prin Hristos decât prin Tatăl, căci prin Fiul ajungem la Tatăl. Prin trăire, viata devine hristocentrica.
Singurul lucru care ne atrage este Persoana lui Hristos. Trebuie sa trăim in Hristos ca măsura divina si umana a tuturor lucrurilor. In Hristos II avem pe Dumnezeu, Creatorul nostru. In Hristos avem modelul, revelaţia planului lui Dumnezeu cu omul. Dragostea lui Hristos trebuie sa umple de-a pururi inima noastră. Nu trăim in Hristos prin gândirea abstracta. Dumnezeu Se dezvăluie in noi prin implinirea poruncilor Sale. II trăim pe Hristos ca pe propria noastră viata, nu ca pe cineva pe care l-am cunoaşte numai formal.
Hristos a spus: Eu sunt Calea. Daca El este Calea, nu trebuie sa-L urmam formal, din exterior, ci prin trăire interioara. Sa ne aducem aminte ca pe Golgota si in Ghetsimani, El se lupta impotriva tuturor. Singur.
Uneori, când dragostea lui Hristos ne pătrunde, simţim veşnicia. Aceasta nu poate fi inteleasa pe cale raţionala. Dumnezeu acţionează intr-un fel propriu, care scapă puterii noastre de percepţie. Nu trebuie sa fim prea raţionali in viata creştina.
Sunt semne exterioare care ne ajuta sa apreciem la ce distanta ne aflam de Hristos. Urmam noi cuvântul evanghelic? Am atins desăvârşirea, adică dragostea pentru intreaga lume, fara deosebire intre prieteni si duşmani?
Nu exista deosebire intre poruncile lui Hristos si viata lui Dumnezeu Insuşi.
Rămânând in poruncile Lui, devenim asemenea lui Hristos. Cum sa petrecem o zi fara de păcat, adică in sfinţenie? Iata o intrebare cu adevărat grea. Cum sa ne schimbam fiinta, gândurile, sentimentele si chiar atitudinile pentru a nu păcătui impotriva Tatălui ceresc, a lui Hristos, a Duhului Sfant, a oamenilor, a fratelui nostru si a tot ceea ce este viu?
„Invredniceste-ne, Doamne, in ziua aceasta fara de păcat sa ne păzim noi”. V-am amintit adeseori aceasta rugăciune a Bisericii. Viata fara de păcat pe pamant ne deschide porţile cerurilor. Nu bogăţia mintii ne salvează sufletul, ci viata fara de păcat ne pregăteşte sa trăim cu Dumnezeu in veacul ce va sa fie. Harul Duhului Sfant ne invata adevărurile veşnice atât cat trăim după aceste porunci: iubeşte pe Dumnezeu din toata fiinta ta si pe aproapele tau ca pe tine insuti! Da, sa paziti mereu aceste porunci! Stăruiţi in rugăciune, in nevointe, petreceti o zi fara de păcat. Toate celelalte va vor fi date de Dumnezeu.
„Pentru a păstra Harul Duhului Sfant, trebuie sa nu primim nici un gând care nu-i place lui Dumnezeu”, ne spune „Stareţul” Siluan. Iata nevointa noastră. Iata cultura noastră. Când este vorba de mântuire, aceasta lupta cu gândurile nu se sfârşeşte decât la moarte. Incepe si reincepe fara incetare.
Nu putem sa dobândim in noi chipul lui Hristos decât daca suntem cu adevărat uniţi, cum le cerea Hristos ucenicilor Sai: Iubiti-va unii pe alţii, pentru ca lumea sa cunoască ca sunteţi ai lui Hristos (Ioan 15, 12).
„Pentru mine, viata celorlalţi preţuieşte mai mult decât propria-mi viata”. Nu vor mai exista intre voi neintelegeri când veţi fi inteles aceasta. Dezlegarea unei probleme sau a unei neintelegeri nu tine de nici o organizaţie, de nici un anumit mod de conduita, ci de hotărârea de a suporta totul. Fiecare dintre noi trebuie sa aibă pentru ceilalţi o inima de mama.
Trebuie sa fim foarte sensibili la nevoile altora. Atunci vom fi una si binecuvântarea lui Dumnezeu va fi din belşug cu voi. Trebuie sa avem conştiinţa lui Hristos, Care poarta in Sine lumea intreaga; in aceasta consta universalitatea fiintei umane. Cuvântul lui Hristos nu trece, este veşnic.
“Din viaţă şi din Duh”, Arhimandrit Sofronie Saharov,
traducere din limba franceză de Ierom. Rafail (Noica),
– Ed. a 2-a, rev. -Alba Iulia : Reîntregirea, 2014