Din Preistorie coboară
acest Străbun Păstor de oi
și-n fiecare loc din Țară
e pus ceva din El
și-n noi.
Atâtea vitregiri de soartă
istoria ne-au chinuit,
dar cu Păstorul
ce ne poartă
prin Moarte-am supraviețuit.
La orice strungă-ntre pâraie
mereu ne moare-acest păstor
și-o Dulce Mioriță-laie
și-o Turmă-L tânguie
cu dor.
Din plai în plai,
din stână-n stână
și, azi cu-al vecurilor rând,
Măicuța Lui cu brâu de lână
mereu ni-L plânge întrebând…
Dar Moartea Lui devine Nuntă
cu-ntreg Cuprinsul fericit,
căci nedreptatea cea mai cruntă
Divin Triumf
I-a-nveșnicit.
Iar El,
Păstorul-fără-Moarte,
mulțindu-Și Turma Lui de oi,
prin veacuri trece
mai departe
umplând Istoria cu noi.
de Traian Dorz
