Din strălucirea Ta, Iisus, mi-ai dat o mică rază
– cum să-mi ajungă oare-atât când sufletu-nsetează?
Din a’ iubirii mări de har mi-ai dat un strop odată
– cum să-mi ajungă oare-atât, când viaţa-mi arde toată?
Cum o clipită ar putea să-mi sature pustia,
când golul inimii întreg nu-l umple veşnicia?
Doresc şi chem, şi-aştept s-ajung Comoara nesfârşită,
ca setea inimii deplin să-mi poată fi-mplinită.
C-aş vrea să nu mă mulţumesc, cât anii mei vor ţine,
cu mai puţin sau cu mai mult, Iisus, decât cu Tine.
TRAIAN DORZ din ”Cântarea Cântărilor mele”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014
