Poezii Traian Dorz

DORITĂ PATRIE-A IUBIRII

Dorită Patrie-a Iubirii, grădina crinilor de nea,
cu ce suspinuri şi ce lacrimi, şi doruri te-am putut chema…

Ce haruri mi-ai turnat în suflet, de nu-mi mai aflu-n lume loc,
de arde-n dorurile mele atâta dragoste şi foc,

De-am străbătut atâtea vremuri şi drumuri fără de popas,
de harul păcii şi luminii, şi fericirii tale-atras…

Zadarnic amăgirea lumii, cu-al ei miraj, îmi dă ocol,
azi paşii mei mai poartă-n lume doar trupul bătrânit şi gol.

Căci sufletul şi tinereţea, şi tot ce-a fost mai minunat,
tu, Dulce Patrie-a Iubirii, Acolo-n tine mi-ai luat

Şi m-ai lăsat aici să-mi ardă, puternic, doar un singur gând:
cântând, să pot să-ţi trec hotarul c-un ceas, c-o clipă mai curând.

Mi-e dor de tot ce am Acolo, Ţinut de-argint şi de cleştar;
– desprins de lumea asta, ia-mă, să-ţi trec doritul tău hotar!

TRAIAN DORZ din ”Cântarea Cântărilor mele”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014

1 Comment

  • Teodor Singeorzan 12 iulie 2019

    Foarte frumoasa cintare si plina de Duh de viata… am cintat aceasta cintare de foarte multe ori,cind aveam inca virsta de 20 de ani…. Te inalta in Duh…

Lasă un răspuns