Preaiubiţii mei, iată lucrul la care trebuie să gândim noi totdeauna când stăm în faţa unui sicriu. Şi, vorbind despre trecutul sfânt tuturor oamenilor credincioşi, luăm de la fiecare un exemplu.
S-a vorbit aici aşa de frumos despre Maica Domnului! La plecarea ei în veşnicie, Domnul i-a strâns pe toţi apostolii Domnului şi pe toţi cei care L-au iubit pe Domnul, i-a adus în jurul patului ei, al sicriului ei, în locul plecării ei.
Aşa ne-a adunat Domnul şi astăzi în jurul unui suflet care pleacă la Domnul. Stând aci şi meditând asupra acestor lucruri, trebuie să cugetăm personal: „În ce situaţie mă găsesc eu faţă de acest adevăr, faţă de acest sicriu?”.
Mâine… probabil că voi fi eu aşa. Toţi fraţii mei care au trecut şi anul acesta au fost cam de aceeaşi generaţie cu mine. În trei zile s-au dus.
Fratele Tăbăcaru a plecat în cinci minute la Domnul. Cu câteva clipe [înainte] vorbise cu mine la telefon. Şi avea atâtea gânduri frumoase pentru adunări, pentru mâine… Şi el n-a mai ajuns mâine dimineaţă. A trebuit să plece la Domnul. Am citit, la înmormântarea lui, încă un text din Apocalipsa. „Ferice de morţii care mor în Domnul” şi „Ferice de cei chemaţi la nunta Mielului”. Cei care mor credincioşi în Hristos nu merg, decât la nunta Mielului. Am spus o întâmplare cu două tinere care mergeau la nuntă. Dar drumul către nuntă trecea prin cimitir. Una zice: „E seară. Ne apropiem de cimitir. E adevărat că noi mergem la nuntă, dar mie mi-e frică de cimitir. Totdeauna mi-e frică de cimitir”. Cealaltă a zis: „Nu, eu nici nu mă gândesc la cimitir. Eu mă gândesc la nuntă. Auzi cum se aude dincolo de cimitir cântecele celor care ne aşteaptă! Nici nu mă gândesc la cimitir”. Trupeşte vorbind, drumul nostru spre nunta cerească trece prin cimitir. Şi am spus: „Ferice de cei care mor în Domnul! Ei nu se tem de cimitir. Ei nu rămân în cimitir. Ei trec dincolo de cimitir, la nuntă!”. Sora noastră a trecut prin cimitir; trece prin cimitir mâine şi se duce la nunta cerească. Asta este dulcea şi sfânta nădejde a fiecăruia dintre noi.
Eu am fost în momente grele de multe ori… să mor. Nu numai pe front, ci şi după aceea. Am zis: „Închid ochii şi, când îi deschid, Îl văd pe Domnul”. N‑aveam nici o teamă de moarte. Nici dor după copii, nici dor după acasă, nici dor după fraţi… nu mai aveam nimic. Decât dorinţa sfântă să-L văd cât mai curând pe Domnul. De aceea ştiu că, în momentele acestea, n-ai nici o teamă, nici o durere, nici o suferinţă. Ai numai bucuria că mergi şi-L vezi pe Domnul. Bucuria aceasta este cea mai mare putere care copleşeşte şi durerea fizică, şi teama, şi dorul de acasă, şi orice. Când eşti în Hristos, n-ai decât bucurii.
De aceea spun, în momentele acestea, Dumnezeu ne dă deplină putere şi deplină biruinţă. În momentele acestea noi găsim mereu bucuria sfântă şi ştiu că simţi că te duci la nuntă. Nu la cimitir… Asta este taina şi puterea lui Dumnezeu care umple sufletul celui care se hotărăşte pentru El: pierde frica morţii. Oamenii se tem de moarte. Dacă aţi văzut cum mor de îngrozitor oamenii neîntorşi la Dumnezeu, oamenii care au trăit în păcate, e ceva înspăimântător. S-ar ţine cu toată puterea de viaţă, numai să nu moară. Dar n-ai încotro, acolo trebuie să mergi.
Ştiu cum a trecut la Domnul Părintele Iosif. Cum au trecut la Domnul toţi fraţii noştri credincioşi pe care i-am văzut în momentul trecerii la Domnul cu o faţă strălucitoare. Şi s-a aşezat apoi şi pe faţa lor trupească ca o faţă de înger. Cum spune că avea faţa Ştefan când era lovit cu pietre. El privea Faţa lui Dumnezeu şi [faţa lui] s-a arătat ca o faţă de înger. Aşa a fost şi faţa mamei. Aşa a fost faţa Părintelui Iosif când a trecut în veşnicie.
Doriţi o moarte frumoasă? Hotărâţi-vă pentru Domnul! Doriţi să mergeţi bucuroşi nu la cimitir, [ci] la nuntă? Hotărâţi-vă pentru Domnul! Vai de cei care nu cred în Dumnezeu, a căror moarte este înspăimântătoare şi care merg nu la răsplata şi la nunta veşnică, ci la osândă şi la pierzare.
o parte din vorbirea fratelui Traian Dorz de la adunarea de priveghere de la Beiuş – 6 noiembrie 1988
preluat din «Străngeţi fărâmăturile» vol. 6
