Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Două feluri de credinţă

Două feluri de credinţă

Două feluri de credinţă

Este vădit, după spusele Sfinţilor Părinţi, că sunt două feluri de credinţă. Prima este credinţa raţională, numită credinţă din auzire, fiind o credinţă începătoare, credinţă simplă. A doua este credinţa întemeiată pe vederea lui Dumnezeu (theoria), este credinţa celor desăvârşiţi şi care mântuieşte pe om. Cele două feluri de credinţă nu sunt potrivnice una alteia. Prima este începătoare, iar cealaltă este urmarea celei dintâi. Deci noi primim credinţa Sfinţilor Părinţi ai Bisericii spre a ne curaţi inimile de patimi şi a urca cu izbândă treptele curăţirii. Împlinind aceasta, ajungem la luminarea minţii, care este al doilea fel de credinţă, aşa-numita credinţă întemeiată pe vederea dumnezeiască. Când Adam a fost zidit de Dumnezeu, se afla în starea de luminare a minţii. Dar, după cădere, a ajuns pradă feluritelor patimi. Deci acum avem nevoie de dreapta credinţă spre a ajunge la credinţa din vedere, adică luminarea minţii, iar de acolo la vederea lui Dumnezeu. Prima credinţă ne deschide calea spre tămăduire, iar a doua este roadă şi urmarea tămăduirii omului.

Iacov, fratele Domnului, vorbeşte despre întâia credinţă, care are totuşi nevoie de fapte spre a-l curaţi pe om. El spune: „Că precum trupul fără de duh mort este, aşa şi credinţa fără de fapte moartă este” (Iacov 2, 26). Atât acceptarea teoretică a credinţei din auzire, cât şi faptele pe care le cuprinde ne sunt trebuincioase spre a ne curaţi şi a ne vindeca. Apostolul Pavel vorbeşte despre credinţa desăvârşită, credinţă întemeiată pe vederea lui Dumnezeu, atunci când spune: „Socotim dar că prin credinţă se va îndreptăţi omul, fără faptele Legii” (Rom. 3, 28). Mulţi creştini cred că Iacov,
fratele Domnului, îl contrazice pe Apostolul Pavel. Tâlcuind Epistola Apostolului Pavel către Romani, Luther mai ales a ajuns până acolo încât să vorbească doar despre credinţă, fără de fapte; el nu cunoştea faptul că Apostolul Pavel vorbea aici de credinţa din vedere dumnezeiască, ce se află
dincolo de faptele Legii. Nu spune că nu este trebuinţă de faptele Legii. Atât întâia credinţă, cât şi faptele ne sunt trebuitoare spre a trece de treapta curăţirii inimii în chip cuvenit şi temeinic. Când aceasta s-a săvârşit, ajungem la luminarea minţii, care e arătată de rugăciunea neîncetată a minţii.

Aceasta este credinţa din vedere, care înseamnă depăşire, iar nu înlăturare a faptelor Legii.

Deci nu văd nici o deosebire între afirmaţiile Ortodoxia este o ştiinţă a vindecării şi un tratament şi Ortodoxia este credinţă. Ele sunt legate una de alta. Desprinderea lor presupune o trăire eretică. Exact acelaşi lucru îl putem spune şi despre „teologia ortodoxă”.

va urma

din: „BOALA ȘI TĂMĂDUIREA SUFLETULUI ÎN TRADIȚIA ORTODOXĂ”, Autor: Mitropolit Hierotheos Vlachos, Editura Sophia

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *