IPS Longhin de Bănceni – Ucraina
Întrebare: Puteţi să ne relataţi câteva vindecări minunate printre părinţii sau copiii pe care-i cunoaşteţi?
Rãspuns: Vindecări au fost multe şi cu copiii noştri şi cu alţii străini, dar nu pentru că-s la noi… Eu cred că şi azi, aici, dacă cineva se roagă din suflet, se poate vindeca orişiunde. Darul lui Dumnezeu este dăruitorul bogat şi unde se cheamă numele lui Dumnezeu, acolo se petrec multe minuni.
Aş putea să vă povestesc un caz dintre cele multe. Cu SIDA s-au vindecat mulţi copii. Medicina, desigur, nu recunoaşte pentru că spune că aşa ceva nu se poate. Dar avem actele care sunt date. Copiii s-au vindecat şi au drept să se joace cu ceilalţi copii şi de a trăi împreună. Acum e altfel. Atunci când s-a început această boală grea era o mare frică, pentru că – şi prin mâncare şi prin apă – se poate îmbolnăvi. Dar acuma ştim toţi că nu e atât de uşor de îmbolnăvit. Avem 82 de copii cu SIDA, dar şapte dintre ei s-au vindecat şi nu ştim ceilalţi, cum va rândui Dumnezeu.
A doua vindecare a fost când doctorii au venit, seara, la un copil de doi ani care avea două cancere. Sufla foarte rar de-acuma, doctorii au spus să-l lăsăm acasă. Noi suntem împotrivă să-i dăm la autopsie atunci când moare, deci noi eram împotrivă, iar doctorii ştiau că noi nu vrem să taie, să scoată dintr-însul, că tare nu-i bun acest lucru… Nu ştiu cum este, dar mie nu-mi place… Şi au spus că, dacă îl iau la spital, trebuie să-l deschidă, deoarece doar două ceasuri dacă o mai duce… E gata de-acum! Avea doi ani şi avea doar şase kilograme. Mirosea de la el, de-acuma se strica copilul… Şi am început să plâng tare lângă el, nu pentru că murea, ci pentru că nu era mama lângă el. Lui atât de greu îi era şi durerea atât de mare!… Şi m-am gândit că, dacă ar fi mama să-l ia în braţe, să-l strângă lângă dânsa, ar putea muri mai uşor. Şi mi-era tare milă de el şi l-am luat, m-am închis într-o chilie unde era icoana Maicii Domnului de la Boian şi am încuiat uşa şi l-am pus înaintea icoanei, numai eu cu dânsul am rămas şi am zis atât: „Maica Domnului, el nu are pe nimeni în lumea asta, el e orfan, ajută-l şi nu-l lăsa!”. Dimineaţă, copilul a început a sufla mai bine, a început din nou să mănânce şi acum ne bucurăm că, anul acesta, s-a cerut în mănăstire şi a venit ca frate ascultător… Dumnezeu l-a salvat!…
Nu e minunea noastră, e mila Maicii Domnului, Mila Cerului! Dragii mei, să aveţi nădejde când vă rugaţi, că v-ascultă Dumnezeu. Eu vreau să vă spun despre rugăciune că, de multe ori, aşa am păţit în viaţă. Omul cade când vine un greu, un amar în viaţă. Şi, când încerci să te rogi spre Dumnezeu, vrăjmaşul-diavol ţi-ar băga în minte că Dumnezeu nu te mai ascultă şi-ţi zice: „Nu te cunosc! Tu cine eşti? S-a terminat cu tine…” Acesta nu este Dumnezeu, ci este diavolul… Vorbesc acum pentru voi, cei tineri: este un greu, pe care nu-l poţi spune orişicui, dar deschide-ţi inima faţă de mama, faţă de un duhovnic. Să nu te închizi în tine! Dumnezeu este Cel care spune: „Veniţi la Mine toţi cei trudiţi şi împovăraţi şi eu voi da odihnă sufletelor voastre!”. Atunci, când omului îi e mai greu, vine deznădejdea.
(Culegere, după înregistrare, de sora Laura STANCIU)
Conferinţa „Copii,calea spre Hristos”
