Ce simplă e calea mântuirii pentru toţi! Dar e grozav lucru cum şi-o mai complică unii… Domnul Iisus, în discuţia cu învăţătorul de lege – din parabola cu „Samarineanul milostiv” – nu-i spune să facă asta şi să nu facă cealaltă. Nu-i pune în faţă legea poruncilor, ci Legea dragostei. Nu-i cere teorie, ci practică. Teoretic, toţi ştim ce trebuie să facem. Şi totuşi, la capătul călătoriei noastre, vom vedea că teoria a fost necesară pentru cunoaştere, dar numai dragostea de Cuvântul lui Dumnezeu ne dă putere pentru a împlini. Dumnezeu este dragoste (In 4, 16).
Fratele Traian a intervenit odată între doi credincioşi, care, în discuţia lor aprinsă, fiecare susţinea că are dreptate. Şi, într-un fel, aşa era. Fiecare avea dreptatea lui. Dar această dreptate nu ducea la pace şi împăcare, ci la ceartă, dezbinare şi chiar la ură. Pentru a curma discuţia înfierbântată a celor doi fraţi, fratele Traian, luminat de Duhul lui Dumnezeu, le spune simplu, dar cu multă înţelepciune: „Fiecare dintre voi aveţi o parte din dreptate, dar dragoste nu aveţi niciunul…” La aceste cuvinte, cei doi şi-au lăsat jos armele cu care s-au lovit pân-atunci, s-au îmbrăţişat cu lacrimi, şi-au cerut iertare şi, împreună, au plecat genunchii la pământ, cerându-I iertare Domnului.
Fiecare dintre noi avem dreptate de multe ori, în multe situaţii… Dar, neavând dragoste îndeajuns, în loc să stingem focul urii – smerindu-ne şi renunţând la dreptatea noastră – noi îl aprindem şi mai tare, justificându-ne nevinovăţia noastră.
Nu sunt teolog; dar gândesc că şi preotul şi levitul, din pilda aceasta cu „Samarineanul milostiv”, au avut dreptate, gândindu-se poate că dacă tâlharii or fi pe aproape şi i-ar putea ataca şi pe ei, tocmai când s-ar ocupa de cel căzut… Sau dacă cel căzut o fi de alt neam, după cum şi părea după îmbrăcăminte. Or, mai mult, legea îi oprea să se atingă de un nenorocit plin de sânge, care putea fi chiar mort, iar legea nu le dădea voie să se atingă de un mort. Deci ei, probabil, au căutat să se justifice după litera legii. După legea Vechiului Testament, aveau poate dreptate, dar au călcat în picioare Legea Dragostei faţă de semeni. Însă samarineanul, fiind plin de milă, nu a putut trece pe alături şi l-a ajutat.
În Împărăţia lui Dumnezeu nu vor intra niciunii dintre cei cărora li se pare că au dreptate, călcând în picioare Porunca dragostei. Atunci vor vedea toţi cei rămaşi numai cu „dreptatea” că au greşit, dar, vai, atunci va fi prea târziu! Mult prea târziu!!
Pavel PAG
