Despre un soldat din Anglia, istoria a păstrat următoarea întâmplare:
Slujind la depozitul cu alimente, soldatul delapidase o mare sumă de bani. Fusese judecat la restituirea banilor furaţi sau la cinci ani de temniţă grea. De bani nu putea face rost. Îl aştepta temniţa cea fioroasă. În disperarea lui, luă seara o hârtie, scrise pe ea toate sumele ce le furase – şi pe urmă încheie scrisoarea astfel: „Păcatele mele m-au pus să fur aceşti bani… Se va afla oare o inimă bună şi milostivă care să mă scape de temniţă, plătind în locul meu? Cine ar plăti în locul meu? Cine?…“
Bietul soldat lipi apoi această scrisoare pe uşa locuinţei sale şi adormi cu lacrimi în ochi.
Dimineaţa s-a nimerit că tocmai trecea pe acolo regele în inspecţie. Văzu scrisoarea, se înduioşă de cuprinsul ei şi – ca un răspuns la întrebarea soldatului: „Cine va plăti în locul meu?“ – scrise dedesubt: „Eu, regele Nicolae“…
Soldatul fu îndată graţiat, spre marea lui bucurie.
O, dragă cititorule! Dacă ţi-ai face şi tu socoata cu toate păcatele tale, dacă le-ai stropi cu lacrimi fierbinţi de căinţă şi ai striga: „O, nenorocitul de mine, cine mă va izbăvi din aceste păcate?” – îndată ai auzi şi tu răspunsul: „Eu, Regele Iisus“… „Sângele Lui ne curăţeşte de orice păcat“ (I In. 1, 7).
Mai lângă Domnul meu / Preot Iosif Trifa – Ed. a VI-a, rev. – Sibiu: Oastea Domnului, 2003
