Evanghelia spune clar şi precis că este un rai şi un iad

MILENIŞTII ŞI EVANGHELIA DE DUMINICĂ

În evanghelia de duminică – cu pilda lui Lazăr cel sărac şi bogatul –, Iisus Mântuitorul a spus clar şi precis că îndată după moarte urmează o răsplată a faptelor bune şi o pedeapsă a celor rele. Evanghelia spune clar şi precis că este un rai pentru cei credincioşi şi un iad pentru cei răi şi necredincioşi.

Dar faţă de acest adevăr care stă la temelia creştinismu­lui, rătăciţii aşa-numiţi milenişti vestesc nebunia că nu este iad, nu este rai, nu este o înviere a morţilor. Omul moare în rând cu dobitoacele.

Este aceasta cea mai gro­zavă rătăcire din câte s-au ivit cândva pe acest pământ. În dosul ei stă satana, care îi înşeală pe cei nepricepuţi, strigând: „Nu este iad, nu este rai, nu este înviere… Prin urmare, beţi, mân­caţi, chefuiţi, păcătuiţi şi trăiţi-vă viaţa!”.

Mileniştii se ocoşesc spu­nând că iubirea lui Dumnezeu nu poate suferi chinurile iadului. Bunul Dumnezeu nu poate să-i bage în foc pe copiii Lui. Foarte adevărat, numai că Dumnezeu n-a băgat şi nu bagă pe nimeni în foc. În focul iadului se bagă omul însuşi, cu voia lui. Bunul Dumnezeu umblă în toate chi­purile să-l tragă înapoi pe om, dar cu puterea nu-l poate ţine.

În ziare am citit zilele tre­cute despre un om din oraşul Chişinău care în trei rânduri a încercat să-şi facă moartea şi abia a patra oară i-a reuşit. De două ori a încercat să se spânzure, dar a fost observat şi scăpat. A treia oară a sărit în apă, dar l-a scăpat un trecător. A patra oară s-a spintecat cu un cuţit şi a murit.

În trei rânduri, Tatăl ce­resc l-a tras înapoi din focul pierzării trupeşti şi sufleteşti, dar necredinciosul s-a smuls din braţele Lui şi nu s-a lăsat până n-a sărit în focul iadului

Tatăl ceresc e nesfârşit de bun şi milostiv. El nu pedepse­şte pe nimeni, din clipa în care a pedepsit cu pedeapsă înfricoşată pe Însuşi Fiul Său, ca, prin moar­tea Lui, să luăm iertare şi mân­tuire. Dar dacă pe Însuşi Fiul Său nu L-a cruţat, va pedepsi, desigur, şi pe cei ce nu primesc Jertfa Fiului Său.

Mileniştii ar trebui să-L pre­dice pe Iisus cel răstignit, dar diavolul de la spatele lor îi pune să strige că nu este iad, nici rai, nici înviere.

Vai de nepricepuţii apucaţi în cursele acestei rătăciri gro­zave şi spăimântătoare!

În numărul viitor vom arăta – cu citate din cărţile lor – că şi adventiştii predică această grozavă rătăcire

«Lumina Satelor» nr. 43 / 20 oct. 1929, p. 5

ADVENTIŞTII ŞI EVANGHELIA DIN DUMINECA TRECUTĂ

În duminica trecută am avut la rând evanghelia cu Lazăr cel sărac şi bogatul. Evan­ghelia aceasta este cea mai puternică mărturie contra mileniştilor şi adventiştilor, care în­vaţă prostia că, odată cu moar­tea, s-a gătat totul; „morţii nu mai ştiu de ei”. În evanghelia cu Lazăr cel sărac şi bogatul, Mântuitorul a spus precis că îndată după moarte urmează o răsplată a faptelor bune şi o pedeapsă a celor rele.

Ascultaţi ce prostie spun adventiştii faţă de acest adevăr luminos ca lumina soarelui. În cartea lor Parabolele Domnului Hristos, care a ieşit acum de sub tipar, la pag. 240, citesc următoarele rânduri:

„În pilda cu Lazăr şi bo­gatul, Hristos vorbea oamenilor după credinţele lor lumeşti. Mulţi ascultători ai lui Hristos susţi­neau că, între data morţii şi a învierii, morţii mai ştiu de ei. Mântuitorul cunoştea ideile lor şi a construit pilda Lui aşa în­cât să-i înveţe adevăruri impor­tante scoase chiar din credin­ţele lor greşite”.

Cu astfel de prostii şi ocoşeli umblă adventiştii să scape de adevărul din Evanghelie. După învăţăturile adventiştilor, bietul Lazăr stă şi acum mort în gunoi, iar bogatul, lângă masa încărcată de băutură – căci „morţii nu ştiu nimic de ei”.

Cică Mântuitorul S-a folosit de „credinţele greşite ale oa­menilor”.

Ce hulă la adresa scumpului nostru Mântuitor!

Vai de cei ce se încurcă în astfel de cumplite rătăciri!

«Lumina Satelor» nr. 44 / 27 oct. 1929, p. 1

Alte tâlcuiri la Evanghelii ale Părintelui Iosif Trifa – Sibiu : Oastea Domnului, 2016