1. Nu este fericire mai mare ca atunci când cei doi soţi merg după Hristos pe pământ.
Ei, în curând, pe urmele Lui, vor ajunge amândoi şi unde locuieşte El. Adică în fericirea şi în lumina Lui veşnică.
Dar nici durere nu-i mai mare decât atunci când unul dintre cei doi soţi merge după păcate.
Sau amândoi.
2. Bucuria pe care o ai de un lucru pe care îl afli este totdeauna mai mare decât valoarea lui.
Uneori poate te ruşinezi cât de mult te-ai bucurat că ai găsit ceva – deşi ceea ce ai găsit este un lucru aproape de nimic.
Numai bucuria aflării Domnului Iisus nu poate fi niciodată atât de mare cât valoarea harului pe care l-ai aflat.
3. Faţă de toţi oamenii ai datoria să-i chemi la Dumnezeu,
dar, în primul rând, ai cea mai mare datorie faţă de ai tăi…
Ce bucurie, când Simon îl urmează pe Andrei, fratele lui, la Hristos!
Niciodată nu trebuie să fi uitat Petru cât bine i-a făcut fratele lui, Andrei, aducându-l la Domnul…
Ce om mare a făcut Hristos din Petru
şi cât bine a făcut acesta prin credinţa lui cea mare!
În toate faptele mari ale lui Petru, un merit va avea şi Andrei, care l-a adus la Hristos.
Fă şi tu aşa cu alţii!
4. Până când nu-L aflasem încă pe Domnul Iisus, ne târam şi noi pe pământ ca viţele cele fără araci,
întinate şi strâmbe,
cu roade putrede şi acre.
Dar, după ce ne-am legat viaţa de Iisus, îndreptân-du-ne şi ridicându-ne spre cer,
o, ce schimbare fericită am trăit şi trăim!
Ridică-te şi tu şi leagă-te de Hristos, ca să aduni roade sfinte!
Piatra scumpă / Traian Dorz. – Ed. a 2-a. – Sibiu : Oastea Domnului, 2014
