Oastea Domnului

Fericita ascultare

Ce fericită-i clipa când ai răbdare să treci cu bine prin orice încercare şi să stai să asculţi pe cel care te învaţă, sau îţi dă o povaţă spre îndreptare şi spre o cunoaştere mai adâncă a tuturor lucrurilor pe care, mai târziu, va trebui să le spui şi tu altora!

Numai cel care a trăit o viaţă cu Hristos îţi poate da o povaţă care să te ajute în viitor, făcând şi din tine un dascăl pentru alţii. Adunarea Domnului este loc potrivit pentru învăţarea trudnicei ascultări a Cuvântului lui Dumnezeu, este cadrul prielnic pentru instruire în vederea punerii în aplicare pe fronturile mântuirii sufleteşti a ceea ce am învăţat de la Marele Comandant, Iisus Biruitorul. El a spus: „Acolo unde sunt doi sau trei adunaţi în Numele Meu, sunt şi Eu în mijlocul lor“ (Matei 18, 20). Dacă nu ascultăm pe cei care ne vorbesc în adunare înseamnă că nu ascultăm de Hristos-Domnul Cel prezent în ea.

Părintele Iosif Trifa a spus că „Oastea Domnului este aflarea şi vestirea lui Iisus Cel răstignit“. Nu trebuie să uităm nicicând că doar prin ascultare putem să-L aflăm deplin pe Hristos. Căci dacă nu asculţi, cum vei afla? Şi dacă nu vei afla, cum vei şti? Şi dacă nu ştii, cum vesteşti? Dar, ca să afli deplin ce este Oastea Domnului, trebuie să găseşti în primul rând răspunsul conştiinţei la aceste întrebări şi acest răspuns îl afli doar prin ascultare!

Slăvit să fie Domnul!

Daniel BÂRLUŢIU – Ponor, Alba

Lasă un răspuns