Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Filă de istorie – CUVÂNTAREA ÎNALT PREA FERICITULUI PĂRINTE PATRIARH MIRON – la sfințirea bisericii „Sfânta Treime –Ghencea”

Filă de istorie – CUVÂNTAREA ÎNALT PREA FERICITULUI PĂRINTE PATRIARH MIRON – la sfințirea bisericii „Sfânta Treime –Ghencea”

Filă de istorie – CUVÂNTAREA ÎNALT PREA FERICITULUI PĂRINTE PATRIARH MIRON – la sfințirea bisericii „Sfânta Treime –Ghencea”

Duminică, 11 noiembrie a. c., s-a sfinţit impunătoarea şi frumoasa noastră catedrală: biserica „Sfânta Treime –Ghencea”. Sfinţirea s-a ofi­ciat de însăşi Înalt Prea Sfinţitul Patriarh, cu un fast deosebit. După slujbă, Înalt P. S. Sa a ţinut o fru­moasă predică, din care spicuim câ­teva rânduri:

„Cu ajutorul lui Dumnezeu, sfinţit-am eu însumi această mă­reaţă biserică. Încă din timpurile cele mai vechi ale vieţii creştine, ca­sa Domnului se zidea pe mormântul unui mucenic, ceea ce mărturiseşte că credinţa în Hristos şi învăţătura Lui are la temelie jertfa. Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a fost trimis în lume ca prin jertfa Sa pe Sf. Cruce să spele păcatele oamenilor. Pentru aceea, a fi creştin înseamnă să duci o viaţă de jertfă.

Înmulţindu-se creştinii, n-au mai avut la îndemână mucenici, dar în timpul serviciului divin aţi văzut la mine ceva. Era un vas de aur în care se afla o mică părticică din trupul unui sfânt, arătând prin aceasta că şi biserica aceasta are la temelia ei jertfa unui sfânt. Numai prin jertfă se poate croi o viaţă nouă. Biserica aceasta, ea însăşi este zidită cu multă jertfă şi mare tru­dă. Acestea însă sunt virtuţile vred­nice de laudă. În aceste vremuri de criză morală şi materială, donatorii Ştefan Ionescu-Troicea şi Gh. Zam­fireseu sunt pilde vrednice de ur­mat.

Toate lucrurile bune se fac numai cu jertfă. Vă este cunoscută pilda cu meşterul Manole. Cine lucrează şi activează în lume va avea multe ne­cazuri; vor fi intrigi, va fi ură, va veni, cum a zis Părintele Ouatu prin graiul Scripturii, cununa de spini. Dar cuvântul lui Hristos: «Îndrăzniţi, că Eu am biruit lumea» să fie o deplină încredinţare că în­drăzneala în numele Sf. Cruci duce la biruinţă. Pentru aceea, laud în­drăzneala, zbuciumul şi curajul tâ­nărului Preot paroh Ouatu, care ne­contenit s-a străduit să adune om cu om, suflet cu suflet la rugăciune, spre a-şi alcătui turma spirituală de care avea nevoie pentru ca să ne dăruiască acest măreţ locaş de în­chinare. Îl laud şi îi aduc mulţumi­rile mele. Pentru mine, clipa de acuma este o clipă fericită. De 40 de ani de când sunt în slujba Bisericii şi de peste 10 ani de când sunt Arhipăstor, n-am avut o clipă mai feri­cită ea aceasta de aici, să văd că un preot tânăr, numai în cinci ani de activitate, se încununează cu aşa de îmbucurătoare roade. În tot acest timp, ori de câte ori a trebuit să dau cuiva aprobarea şi binecuvânta­rea mea, mi-am pus întrebarea: Oare omul acesta va fi el vrednic de acest dar? Va duce el la bun sfârşit sarcina ce i-am încredinţat? Va fi el vrednic pentru slujba aceasta?!… Dumnezeu va fi mulţumit de ceea ce eu am făcut? Că aşa spune Sf. Apostol Pavel: «Mâinile cu grabă peste nimeni să nu-ţi pui» (I Tim 5, 22).

Aici la Ghencea era nevoie de un preot cu o aleasă pregătire misio­nară şi pastorală, de un preot de inimă, de un preot de jertfă, plin de credinţă şi plin de îndrăzneală. Aici era un cartier în care se încuibase necredinţa, sectarismul şi tot felul de răutăţi, în dauna Bisericii. Cele mai rele veşti îmi veneau de aici, din car­tierul Ghencea, şi de aceea mult şi mult m-am gândit pe cine să rânduiesc aici.

Astăzi mă simt fericit că n-am greşit când l-am trimis pe părintele Ouatu. Adesea, ori cei puşi în misiu­ne nu corespund sarcinii ce li se în­credinţează şi după 10 ani şi mai mult nu vezi nici un rod. Aici alege­rea a fost fericită pentru că roadele vorbesc. Părintele Ouatu s-a ocupat îndeaproape de zidirea bisericii acesteia atât de frumoasă, pe aceste vremuri grele, dar în acelaşi timp s-a ocupat stăruitor şi îndeaproape şi de voi, credincioşii, care sunteţi Bise­rica vie. Voi sunteţi cărămizile vii care alcătuiţi adevărata Biserică a lui Hristos. Rog pe părintele paroh Ouatu să lucreze şi de acuma înainte cu aceeaşi îndrăzneală şi acelaşi curaj, în armonie cu celălalt preot împreună slujitor, ca să nu fie pildă rea popo­renilor.

Iar voi, credincioşii, să vă înnoiţi sufletele. Fiecare să revină la ade­vărata viaţă creştină în Hristos. Fie­care să aibă o clipă de reculegere sufletească, să se întoarcă la pocăin­ţă, mărturisindu-şi păcatele şi, cu sufletul curat, să ia o hotărâre fer­mă de îndreptare. Fiecare să por­nească pe adevărata cale a virtuţilor creştine. Această hotărâre să se fa­că prin puterea lui Hristos, căci El a zis: «Fără Mine nimica nu puteţi face» (In 15, 5).

Rămânând sub această binecuvân­tare de sus, veţi fi una cu Biserica vie, adevărata Biserică a lui Hris­tos”.

 

Cuvântarea Înalt Prea Fericitului nostru Stăpân a fost, ca în totdea­una, o dreaptă, părintească şi înţeleaptă preţuire a lucrării plină de jertfă, desfăşurate în cartierul Ghencea de părintele nostru Vasile Ouatu, parohul bisericii. Cinci ani de apos­tolat curat evanghelic, cinci ani de jertfă continuă, cinci ani de luptă în slujba dreptăţii şi a adevărului nu se putea să nu fie binecuvântaţi de luminatul şi bunul nostru Arhipăstor, care necontenit a sfătuit, a în­drumat şi încurajat părinteşte pe iubitul nostru păstor, care a suferit mult, pentru ca să se încununeze cu o strălucită biruinţă în Iisus Dom­nul. Cu ochii plini de lacrimi, mulţu­mim Înaltului nostru Stăpân şi Arhipăstor şi-i făgăduim o deplină iubi­re, supunere şi ascultare de adevă­raţi copii duhovniceşti.

Dumnezeul părinţilor noştri să vă ţină, Înalt Prea Fericite Stăpâne, mulţi ani, spre a ne împărtăşi continuu din mult binecuvântatele şi înaltele în­drumări creştineşti, după care sufle­tele noastre însetează.

Să trăiţi întru mulţi ani.

Consilier

«Ostaşul Domnului» nr. 16 / 1 dec. 1934, p. 4-6

 

Părintele Vasile Ouatu, ostaşul jertfirii de sine / Ovidiu Rus. – Sibiu : Oastea Domnului, 2017

 

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *