O parte dintr-o vorbire a fratelui Traian Dorz de la o adunare
În Ziua Judecăţii, Cuvântul care ni s-a spus va căpăta chipul lui Hristos şi noi vom vedea atunci că Cuvântul nu era cuvântul fratelui sau cuvântul poeziei spuse de un copil, sau cuvântul cântării spus de gura unei surori, ci era Hristos sub forma cuvântului, sub forma cântării, sub forma melodiei, sub forma rugăciunii, sub forma chemării pentru mântuirea noastră.
Cine a primit Cuvântul L-a primit pe Hristos. Şi în Ziua Judecăţii, Cuvântul din el se va preface în Hristos. Cum se preface în viaţa noastră Cuvântul în putere, pentru că am primit Cuvântul, sămânţa Cuvântului, care se transformă în noi în Hristos. Şi Sfântul Pavel spune: „Nu recunoaşteţi voi că Hristos este în voi? Afară numai dacă sunteţi lepădaţi”; şi dacă nu-l aveţi, şi dacă nu l-aţi primit. Dar cine primeşte Cuvântul Îl primeşte pe Hristos indiferent cine îi spune Cuvântul. Pentru că este Cuvântul lui Dumnezeu şi Hristos este Cuvântul, şi Cuvântul este Hristos. În Ziua Judecăţii, Cuvântul din noi va purta chipul Lui, cum şi acum, în viaţa aceasta încă, putem vedea – dacă ne cercetăm şi dacă avem, prin Duhul lui Dumnezeu, lumina cercetării lăuntrice – şi descoperim că Cuvântul lui Dumnezeu în noi este Hristos în noi. „Hristos în voi, nădejdea slavei” este acest Cuvânt sfânt, lucrat prin Duhul lui Dumnezeu în noi înnoire şi sfinţenie.
Cuvântul lui Dumnezeu este Biblia noastră. Biblia noastră, care stă pe masa noastră, în buzunarul nostru, este Hristos, Care ne cheamă spre mântuire. El ne vorbeşte sub forma cuvintelor şi slovelor de acolo. „Cine Mă primeşte pe Mine, spune El, primeşte pe Cel ce M-a trimis pe Mine.” În Ziua Judecăţii, Biblia noastră, pe masa lui Hristos, va lua chipul lui Hristos şi va spune: „Eu am fost în buzunarul tău, am fost în mintea ta prin versetele pe care le-ai reţinut, am fost în casa ta prin cartea sub forma căreia m-am ascuns, şi tu nu m-ai primit”. Cum este în paharul binecuvântat pe care îl binecuvântăm şi în pâinea binecuvântată pe care o binecuvântăm Trupul şi Sângele lui Hristos. Dar pentru cel care n-are credinţă, taina aceasta este ascunsă. Pentru cel care are credinţă, taina aceasta este puternică, este puterea lui Dumnezeu, este viaţa şi este mântuirea. Pentru că cine crede capătă, prin credinţa aceasta, descoperirea lui Dumnezeu şi puterea lui Hristos.
De aceea, fraţi scumpi şi surorile noastre iubite, binecuvântaţi pe Dumnezeu, Care vi Se împarte de fiecare dată sub aceste forme! Sub Cuvântul Său, sub Împărtăşania cu Trupul Său, sub Lumina Sa, sub binecuvântarea Sa şi trupească, şi sufletească. Noi suntem în Hristos şi Hristos este în noi cum noi suntem înconjuraţi de aer şi cum aerul este în inima şi în viaţa noastră. Fără aerul dinăuntru şi fără aerul din afară, noi n-am avea viaţa. Şi aceasta este pentru noi Hristos. Respirăm prin El şi ne mişcăm prin El, Care este viaţa. El este în mijlocul adunării noastre putere şi lumină. El este Cuvântul Său, El este rugăciunile Sale, El este dragostea frăţească, El este fraţii noştri. Când vedem fraţii, când vedem surorile noastre, când vedem adunarea aceasta, să ne închipuim că‑L vedem pe Hristos. În fiecare frate şi în fiecare soră este Hristos.
De aceea, aşa spune: „Să vă iubiţi unii pe alţii cum v-am iubit Eu, cum M‑aţi iubi pe Mine. Că voi sunteţi prietenii Mei, dacă aţi rămas lângă Mine în toate necazurile Mele”.
Fraţi şi surori, tainele acestea acum, [nouă], care suntem aşa de copleşiţi uneori de lucrurile fireşti şi pământeşti, pot să ni se pară străine sau necunoscute. Lucrurile acestea, pentru că suntem aşa de frământaţi de celelalte, pot să ni se pară acum prea depărtate sau prea nebuloase, aşa… acoperite. Dar mâine… mâine, când se va lua de peste ochii noştri şi de peste amintirile noastre vălul oricărei necunoscute, noi vom vedea limpede aceste adevăr. Cel care ne grăia era Hristos. Cel care ne-a cercetat era Hristos. Cel care ne-a chemat era Hristos. Cel care ne-a ajutat era Hristos. Cel care ne-a iubit era Hristos. De aceea, rămâneţi în Hristos, rămâneţi în iubire, rămâneţi în Cuvântul Său, rămâneţi în dragostea frăţească, rămâneţi în credinţă, rămâneţi în învăţătură, rămâneţi în legământul în care v-aţi predat de la început, rămâneţi în adunarea şi în frăţietatea scumpă pe care Dumnezeu ne-a dăruit-o şi pentru care nu ştim cum să-I mulţumim, dar căreia nu i-am fost totdeauna aşa de credincioşi şi iubitori cum ar fi trebuit.
va urma
preluat din «Străngeţi fărâmăturile» vol. 5
