„Capitolul 1”
Un frate mi-a povestit cum, odată, mersese la fratele Traian şi l-a găsit afară, în curte, stând la o măsuţă de lucru şi scriind meditaţii la capitolul 3 de la Ioan. În timp ce fratele Traian stătea de vorbă cu fratele care venise la dânsul, ca din senin, apare porcul, care probabil scăpase de la locul lui, şi s-a repezit ca un fulger, cu gura, direct la caietul pe care scria fratele Traian, l-a luat şi-a plecat cu el, mestecându-l şi făcându-l bucăţi. Nu a mai putut recupera fratele Traian nimic din acel caiet, deşi avea destul de multe pagini scrise. Şi a zis fratele Traian atunci: „Când m-am uitat la porc cum mesteca caietul şi-l distrugea, am văzut în ochii lui un diavol”. Şi a continuat fratele Traian: „Dar am tras de aici o învăţătură, foarte importantă, că nu trebuia să încep a scrie meditaţiile cu capitolul 3, ci cu capitolul 1, în ordinea în care sunt scrise în Evanghelie. Deci orice lucru, pe care am vrea să-l înfăptuim, să nu-l începem cu mijlocul ori cu sfârşitul, ci cu începutul.” Şi apoi fratele Traian nu a mai continuat să scrie meditaţia la capitolul 3, ci a început a scrie de la capitolul 1.
Însuşi Mântuitorul Hristos, când S-a coborât pe pământ, din Slava Cerească, El – Cel fără de început şi fără de sfârşit – a găsit cu cale ca lucrarea Sa de mântuire s-o înceapă cu „începutul” din capitolul 1 de la Evanghelia după Ioan: „Şi Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit printre noi…” (vers. 14). Deci Cuvântul S-a făcut trup, zămislindu-Se în pântecele Sfintei Fecioare Maria şi născându-Se Prunc. Nu a venit direct ca Om matur, ci ca Prunc, adică a început cu „începutul”, cu „capitolul 1”– ca Nou-Născut. Iar propovăduirea Împărăţiei cerurilor, ca şi Sf. Ioan Botezătorul, Şi-a început-o tot cu „începutul”: „De atunci a început Iisus să propovăduiască şi să spună: «Pocăiţi-vă, că s-a apropiat Împărăţia Cerurilor!»” Deci „POCĂINŢA”este începutul mântuirii noastre!…
Aflându-ne în prag de An Nou, consider că e necesar să nu sărim nici noi tocmai la „capitolul 3”, adică să ne facem fel de fel de planuri pentru viitor (că ziua de mâine nu-i a noastră şi nu ştim nici ce aduce clipa următoare), ci să începem şi noi anul tot cu „capitolul 1”, adică cu bilanţul şi pocăinţa pentru anul ce-a trecut şi cu hotărâre şi Legământ (sau reînnoire de Legământ) pentru anul în care păşim. Deci trebuie să începem totul cu „capitolul 1”; nu numai anul, ci şi ziua şi săptămâna, şi luna, şi lucrul, şi călătoria, şi căsnicia, şi cuvântul din faţa Altarului, şi cuvântul din adunările Oastei… Absolut totul! Aşa a început Părintele Iosif Noaptea de An Nou 1923: cu lacrimi de pocăinţă, cu hotărâre şi legământ. Şi-apoi, până la plecarea sa la Domnul, cu pocăinţă a început totul… Părintele Iosif a început el însuşi cu „începutul”, cu pocăinţă, şi numai după aceea ne-a chemat şi pe noi, prin pilda vieţii sale…
Când noi începem anul direct cu „capitolul 3”, adică făcându-ne planuri – din prima zi de an sau din prima săptămână – ce vom face în primăvară, în vară sau la toamnă (ca bogatul căruia i-a rodit ţarina, plănuind să-şi mărească hambarele), atunci s-ar putea ca, fără de veste, să auzim glasul: Nebunule! Chiar în noaptea asta [poate chiar în cea de Anul Nou] ţi se va lua sufletul!… Deci, iubite cititor, nu uita niciodată lecţia fratelui Traian! Să începem totul cu „capitolul 1”, adică cu pocăinţa mântuitoare: „Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta!…”; (Psalmul 50, 1); şi cu „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul!”
Şi ostăşia noastră trebuie s-o începem tot cu „capitolul 1”, adică cu învăţătura cea de la începuturile Oastei: cu Biblia, cu scrierile Părintelui Iosif şi ale fratelui Traian, cu poeziile – învăţate pe de rost – care mişcă sufletul; cu cântările care storc lacrimi, nu care gâdilă urechea sau care ne fac să batem din palme; cu adunările pline de lacrimi, nu cu cele de faţadă; cu portul cuviincios, nu cu moda lumii… Şi toate să le facem aşa cum ni s-au lăsat de la început, în Duhul care uneşte şi nu dezbină; care aduce pace, nu certuri; care ne smereşte, nu ne umflă de mândrie; care iartă, care iubeşte, care rabdă…
Nimic din tot ce începem cu „capitolul 3” (adică sărind peste pocăinţă şi peste învăţătura dintâi) nu va dăinui! Nici predicile noastre, nici prieteniile noastre, nici legătura frăţească, nici familia, niciun popor şi niciun conducător – oricine ar fi el… Numai începând cu „capitolul 1”, cu pocăinţa, vom birui…
Fratele Costel ROTARU
Abonează-te la “Iisus Biruitorul” online
Citește online toate numerele din ziarul “Iisus Biruitorul”, începând cu anul 2025.
Poți opta pentru a primi în continuare și varianta tipărită printr-un e-mail trimis la redacție. Te încurajăm să faci misiune cu foaia tipărită printre prietenii, cunoscuții, vecinii tăi și printre membri parohiei tale!
Acest săptămânal duhovnicesc al Oastei Domnului apare cu binecuvântarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. A fost fondat de Preot Iosif Trifa în anul 1935.
