Carte, versus telefon
Multe ar trebui să fie frământarile noastre legate de starea noastră cea duhovnicească, atât în ceea ce priveşte starea personală a fiecăruia dintre noi, cât şi starea părtăşiilor din adunările noastre ostăşeşti.
Părintele Iosif Trifa, în cartea Oglinda inimii omului, are un capitol intitulat: Mobilizarea generală a iadului în contra omului celui duhovnicesc. Iar în conţinutul acestuia se arată, într-un mod imaginar, toată ofensiva din adâncul iadului, purtată de Scaraoschi – care telefonează pe argaţii lui din lume, dându-le diferite idei şi sugestii, prin care să-i recapete înapoi pe cei pierduţi de el. Iar când nu se reuşeşte nimic, sfatul rămâne acesta: „Şoptiţi-i să mai lase din ale lui şi să mai ia şi din ale noastre… Soptiţi-i că e din lume şi trebuie să trăiască şi pentru lume… ca, prin aceasta, să-l puteţi înşela să iasă afară din cetatea Golgotei”.
Tot în cadrul acesta, continuând dialogul sugestiv imaginat de Părintele Iosif, am putea adăuga şi diversiunea următoare: Şoptiţi-i să lase deoparte cartea de cântări, de poezii şi să folosească telefonul… Iar mai apoi să lase chiar şi Biblia… Ar avea ceva de câştigat cel rău prin aceasta? Cu siguranţă, da!…
Noi nu mai suntem atenţi în biserică şi în adunare din cauza telefoanelor mobile. Nu mai avem cum, pentru că unul dintre efectele nocive ale utilizării mobilului este şi fragmentarea atenţiei. „Atenţia este o alegere pe care o facem pentru a ne ocupa de o singură sarcină, o linie de gândire, o şosea mentală… A devenit mult mai dificil să rămâi pe un singur drum după apariţia internetului, când mare parte din lecturile noastre s-au mutat în online… Fiecare aplicaţie este un drum lăturalnic, fiecare notificare este un panou în stil Las Vegas care îţi strigă să schimbi cursul lucrurilor” (din cartea „O generaţie în pericol”, de Jonathan Haidt).
Apoi, spun aceasta, pentru că mi s-a întâmplat şi mie să fiu în adunare şi să primesc notificări şi mesaje, în timp ce foloseam telefonul în locul cărţii de cântări. Şi, fără să-mi dau seama, am lăsat cântarea şi mă ocupam de cu totul alte lucruri. La fel de trist a fost şi faptul că am stat în adunare şi am cântat de pe telefonul altcuiva, dar, în timpul acesta, apăreau notificări care numai duhovniceşti nu se puteau numi. Astfel, atenţia noastră scade, nici nu mai ştim ce cântăm, iar părtăşia devine una rece, pentru că noi suntem tot cu ochii pe telefon. Când vorbeşti din faţa publicului din adunare, de asemenea, uitându-te peste adunare, este observabilă capacitatea de concentrare, prin faptul că, mai mereu, unii îşi verifică telefonul… De altfel, când vine câte o soră cu telefonul să spună poezie, îmi plec capul, pentru că văd că mai mult contează telefonul decât cartea de poezii sau carnetul cu poezii scrise …
Un frate drag mă impresionează prin faptul că el nu vine la adunare cu telefonul. Şi e foarte bine lucrul acesta. Până la urmă, cu cine mergem să vorbim acolo? Oare nu cu Dumnezeu? Sau aşteptăm să ne sune şi să ne scrie cineva chiar în Casa Domnului fiind.
Ştiu că veţi spune că acestea sunt vremurile şi trebuie să ne conformăm. Dar nu înseamnă că trebuie lăsat ca, în timpul dăruit lui Dumnezeu, să fim cu ochii mai mult pe ecran decât la icoană. „Toate îmi sunt îngăduite, dar nu mă voi lăsa biruit de ceva” ne învaţă Sf. Ap. Pavel. Aşadar, să folosim telefonul cu echilibru, în viaţa de zi cu zi; însă, în biserică şi-n adunare, să uităm de el!…
Pr. Florin MIHOLCA
Abonează-te la „Iisus Biruitorul” online
Citește online toate numerele din ziarul „Iisus Biruitorul”, începând cu anul 2025.
Poți opta pentru a primi în continuare și varianta tipărită printr-un e-mail trimis la redacție. Te încurajăm să faci misiune cu foaia tipărită printre prietenii, cunoscuții, vecinii tăi și printre membri parohiei tale!
Acest săptămânal duhovnicesc al Oastei Domnului apare cu binecuvântarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. A fost fondat de Preot Iosif Trifa în anul 1935.
