Iisuse, Slava slavei mele, izvor ascuns în Dumnezeu,
atât noian de fericire adus-ai sufletului meu!
Atâtor înălţimi de slavă, stăpân pe veci m-ai hărăzit,
de-aştept cu ochii plini de lacrimi al Veşniciei răsărit.
O, pentru-această moştenire şi viitor aşa măreţ,
nimica nu-i prea mult în lume şi nu-i prea mare nici un preţ!
Dar n-am decât o viaţă, Doamne, şi-un singur suflu pământesc,
ca-n schimbu-acestei fericite Împărăţii să-Ţi dăruiesc.
Şi-i prea puţin… Pe-o strălucire şi-un viitor aşa măreţ,
dac-aş avea, Iisuse Doamne, aş da o mie de vieţi!
Dar nu le am… şi plâng, Iisuse, azi, când osânda mi-o ascult,
nu pentru că-Ţi jertfesc o viaţă, ci pentru că nu-Ţi pot mai mult.
TRAIAN DORZ din ”Cântarea Cântărilor mele”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014
