Pentru mântuirea sufletului se dă o luptă la care iau parte trei inşi: Domnul Iisus, omul şi diavolul. Soarta acestei bătălii o hotărăşte omul. De ce? Întâia dată, pentru că această luptă se dă pentru cucerirea lui. A doua oară, pentru că omul e înzestrat de la Dumnezeu cu libertatea voinţei.
Inima omului şi libertatea voinţei lui sunt ca o cetate pe care umblă să o cucerească doi „asediatori“: Domnul Iisus şi diavolul. Însă această cetate nu se poate cuceri cu forţa. Domnul ar putea face acest lucru, dar nu vrea, căci în acest caz omul ar avea o mântuire silită. Diavolul ar vrea să o cuprindă şi cu forţa, dar nu poate. De aceea, fiecare din cei doi „asediatori“ umblă să câştige de partea sa voinţa omului.
Pentru acest lucru fiecare îşi are mijloacele şi armele lui de luptă. Domnul Iisus le are pe cele bune, diavolul pe cele rele, aşa cum se vede în cele două imagini din paginile următoare.
Libertatea voinţei omului e ca o cetate încuiată. În faţa libertăţii voinţei omului Se opreşte şi Domnul şi se opreşte şi diavolul.
Iată cu ce vrea Domnul să cucerească inima omului…
Atârnă de voinţa omului să-şi deschidă cetatea inimii sale pentru Domnul Iisus sau pentru diavolul. Domnul Iisus ne cere „alianţa“ noastră, diavolul ne-o cere şi el. Fără ,,alianţa“ noastră Domnul Iisus nu vrea să cucerească cetatea inimii, iar diavolul nu poate. Omul câştigă sau pierde această luptă aşa cum se aliază, cu unul sau cu altul dintre cei doi asediatori, după cum îşi deschide cetatea inimii şi vieţii sale pentru Domnul sau pentru diavolul.
Omul nu poate câştiga această luptă a mântuirii sale sufleteşti decât în alianţă cu Domnul Iisus şi cu darurile Lui.
şi cu ce vrea diavolul să o cucerească
Când omul îşi deschide cetatea inimii sale şi Îl primeşte pe Iisus Biruitorul, atunci viaţa lui deodată se umple de darurile biruinţei. Atunci omul a căpătat un aliat şi o „alianţă“ de daruri, cu ajutorul cărora îndată îl biruie şi îl alungă pe diavolul.
În cartea aceasta vom arăta, mai departe, inima omului cucerită de Domnul Iisus sau de diavolul, aşa după cum omul a primit în casa inimii sale pe unul sau pe altul.
Vom arăta, ca într-o oglindă, starea binecuvântată a omului care L-a primit pe Domnul Iisus şi vom arăta starea grozavă şi fioroasă a omului care L-a primit pe satan. Vom arăta că diavolul este un duh puternic (cf. Efes. 6, 12), dar puterea şi domnia lui au fost înfrânte.
Iisus Mântuitorul a venit în lume anume ca să nimicească lucrurile lui (I Ioan 3, 8). Omul îl biruie pe diavolul aşa după cum primeşte alianţa Domnului sau amăgirea diavolului.
Citiţi cu luare-aminte aceste învăţături, gândindu‑vă neîncetat la mântuirea scump-sufletului vostru!
Pr. Iosif Trifa – “Oglinda inimii omului” – Editura Oastea Domnului, Sibiu.
- Dacă sunteţi interesat de alte articole din “Oglinda inimii omului” apăsaţi aici.
