Iubire! Aceasta o vrea Domnul Iisus de la tine şi de la mine. El locuieşte în noi prin credinţă, dar rămâne şi lucrează în noi prin iubire (Efes 3, 14-19; 4, 15-16).
Toate trec, se vor sfârşi; numai iubirea rămâne. Şi Domnul nu este mulţumit de noi şi cu noi, dacă avem celelalte daruri, dar am părăsit iubirea (Apoc 2, 2-5). De aceea, când ne cercetează, El nu ne întreabă ce isprăvi am făcut, ce fapte deosebite am săvârşit, ci, privindu-ne şi punând mâna pe inima noastră, plin de duioşie şi sfântă gelozie ne întreabă tăcut: „Mă iubeşti, Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti tu mai mult decât aceştia?“ Aşa l-a întrebat Domnul pe ucenicul Său la Marea Tiberiadei, după învierea Sa. „Da, Doamne“, a răspuns Petru la cele două întrebări ale Domnului, „ştii că Te iubesc!“ Când însă este întrebat a treia oară: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti?“ Cuvântul a sfredelit adânc inima lui Petru, ca orice întrebare pe care Duhul o trimite direct inimii noastre. Şi Petru a răspuns: „Doamne, Tu toate le ştii; ştii că Te iubesc!“ Şi a dovedit aceasta, dându-şi viaţa pentru El.
Cititorule! Ai putea să răspunzi şi tu la fel? Şi dacă noi vorbim şi cântăm despre dragostea Lui, să nu uităm că El ne-a spus: „Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul Meu“ (In 14, 23). „Copilaşilor, să nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta şi cu adevărul“ (I In 3, 18). Vorbele nu sunt decât vorbe. Ele trebuie să ia trup. Căci Împărăţia lui Dumnezeu nu stă în vorbe, ci în putere (I Cor 4, 20). Iar această putere stă în iubirea, care este mai tare decât apa, decât focul, decât sabia şi decât moartea (Cânt Cânt 8, 6-7; Rom 8, 38-39). Ai tu această iubire?
Religiunea lui Iisus este o cale de viaţă bazată pe dragoste. Ce este religia lui Iisus, religia creştină? Iată o întrebare la care s-au dat cele mai felurite răspunsuri. Dar cine a înţeles prin viaţa sa creştinismul, acela ştie că religiunea lui Iisus nu este numai o formă din afară, ci este „o cale de viaţă, bazată pe dragoste“.
A te ruga, a cere şi a primi necontenit putere de la Dumnezeu, şi a folosi această putere în fapte de dragoste, aceasta este religiunea lui Iisus. Religiunea curată şi neîntinată înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, scrie Apostolul Iacov (1, 27), este să cercetăm pe orfani şi pe văduve în necazurile lor – aceasta-i dragostea – şi să ne păzim neîntinaţi de lume – aceasta-i sfinţenia vieţii (I Ptr 1, 15). Aceasta este singura religiune adevărată. Dragostea şi sfinţenia vieţii sunt singurele semne ale adevăratei religiuni. Religiunea aceluia care nu are aceste „semne“ în viaţă nu poate să fie decât falsă.
Dacă cineva se roagă şi mărturiseşte: „Dumnezeu este dragoste“, are toată dreptatea; dar dacă nu coboară această iubire în viaţă, ceilalţi rămân fără folos. Ca bunul Samaritean, Iisus aplică bandaje peste rănile celor în nevoie şi face din rugăciune ceva lucrător şi folositor. Dragostea faţă de Dumnezeu trebuie să ducă neapărat la dragostea de fraţi şi iubirea de oameni.
Ioan Marini, din vol. “Gânduri creştine” (vol. 2)
