Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home IZVORUL FAPTELOR BUNE

IZVORUL FAPTELOR BUNE

IZVORUL FAPTELOR BUNE

EV. DUMINICII A V-A DIN POSTUL MARE
(a Cuvioasei Maria Egipteanca)

În vremea aceea, luând Iisus pe cei doisprezece învăţăcei, a în¬ceput a le spune lor cele ce erau să I se întâmple Lui: „Iată, ne suim în Ierusalim şi Fiul Omului se va da arhiereilor şi cărturarilor şi-L vor judeca pe El spre moarte, şi-L vor da pe El neamurilor. Şi-L vor batjocori pe El, şi-L vor bate pe El, şi-L vor scuipi pe El, şi-L vor omorî pe El, şi a treia zi va învia”. Şi au venit la el Iacov şi Ioan, fiii lui Zevedei, zicând: „Dă-ne nouă ca să şedem unul de-a dreapta Ta şi altul de-a stânga Ta, întru slava Ta”. Iar Iisus le-a zis lor: „Nu ştiţi ce cereţi. Puteţi să beţi paharul care Eu beau? Şi cu bote¬zul cu care Eu Mă botez să vă botezaţi?”. Iar ei au zis Lui: „Putem”. Iar Iisus a zis lor: „Paharul pe care Eu voi bea, cu adevărat veţi bea şi cu botezul cu care Eu Mă botez vă veţi boteza. Iar a şedea de-a dreapta Mea şi de-a stânga Mea nu este al Meu a da, ci celor pentru care s-a gătit”. Şi auzind cei zece, au început a se mânia pe Iacov şi pe Ioan. Iar Iisus, chemându-i pe dânşii la Sine, le-a zis lor: „Ştiţi că celor ce li se pare că sunt începători ai neamurilor le stăpânesc pe ele şi cei mai mari ai lor le domnesc pe dânsele. Iar între voi nu va fi aşa, ci care va vrea să fie mai mare între voi, să fie vouă slugă. Şi care va vrea să fie între voi întâi, să fie tuturor slugă. Pentru că şi Fiul Omului n-a venit ca să slujească Lui, ci ca să slujească El şi să-Şi dea sufletul Său răscumpărare pentru mulţi” (Mc 10, 33-45).

Precum vedeţi, evanghelia de dumi¬nică cuprinde o vorbire a lui Iisus cu apo¬stolii Săi. Această vorbire este plină de în¬văţături şi pentru noi. Iisus vorbea aposto¬lilor Săi despre patimile şi moartea Sa, dar unii dintre apostoli nu se puteau dezbăra de credinţa (pe care o avea întreg poporul iudeu) că Iisus va înfăptui o împărăţie lumească. Gândul acestei împărăţii mari şi puternice a trezit în cei doi apostoli mân¬dria ca să ceară locuri de frunte în această împărăţie. Dar auzirăţi ce a făcut mai de¬parte mândria lui Iacov şi Ioan: i-a supărat pe ceilalţi zece apostoli. „Şi auzind cei zece, au început a se mânia pe Iacov şi Ioan”. Nici o altă evanghelie nu ne spune alt-undeva că s-ar fi supărat apostolii întreolaltă. Şi iată, cum a intrat mândria între ei, s-a ivit şi mânia, ca o dovadă că mân¬dria este începutul şi răsadul tuturor păca¬telor. Faţă cu mândria celor doi apostoli, Iisus pune smerenia, învăţându-i că Împă¬răţia Lui va fi împărăţia smereniei, unde cel mai mare va trebui să fie slugă tuturor, aşa precum şi El a venit să-i „slujească pe cei mulţi şi să-Şi dea şi sufletul răs¬cumpărare pentru ei”.

Evanghelia de duminică ne arată aşadar cum şi apostolii din apropierea lui Iisus aveau clipe de îndoieli şi căderi sufle¬teşti. Dar să luăm aminte, toate îndoielile şi căderile de o clipă ale apostolilor s-au întâmplat înainte de jertfa Crucii de pe Golgota şi înainte de pogorârea Duhului Sfânt. Jertfa lui Iisus şi pogorârea Duhului Sfânt i-a schimbat pe apostoli, a curăţit şi ce mai era rău în ei şi i-a făcut gata de luptă şi jertfă pentru Hristos. Asta în¬seamnă că şi tu, cititorule, trebuie să-ţi faci, prin credinţă, o legătură cu jertfa Crucii, adică să crezi că Hristos a murit pentru tine şi păcatele tale şi, prin această credinţă, să primeşti darul Duhului, tăria şi puterea ca să birui păcatul şi să faci poruncile Lui.

Daca tu, cititorule, înoţi în tot felul de păcate şi fărădelegi de care zici că „nu te poţi dezbăra”, apoi ăsta-i un semn că tu trăieşti şi acum înainte de răstignirea lui Hristos şi de pogorârea Duhului, adică tu n-ai nici o legătură sufletească cu jertfa Crucii şi de aceea n-ai nici puterea, nici tăria sufletească să birui păcatul şi să faci fapta bună.

Iisus zicea: „Rămâneţi întru Mine şi Eu întru voi… Cel ce rămâne întru Mine şi Eu întru el, acesta aduce roadă multă, că fără de Mine nu puteţi face nimic”… (In 15, 4-5). Aceste vorbe sunt începutul şi izvorul tuturor faptelor bune. Întâlnirea ta şi legătura ta cu Mântuitorul Hristos, aceasta e rădăcina cea sănătoasă a pomu¬lui vieţii tale, aceasta este temelia cea de piatră pe care-ţi clădeşti casa vieţii tale. Dacă ai această legătură şi până ai această legătură, pomul vieţii tale înfloreşte şi ro¬deşte şi casa vieţii tale stă neclintită, orice vânturi de ispite şi amăgiri ar sufla împo-triva lor.

I. Tâlcuitor
«Lumina Satelor» nr. 11 / 1923, p.3

Author: admin

2 Comentarii

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *