…Ideea de libertate ne-a fost adusă de Dumnezeu, nefiind ceva din lumea aceasta. Libertatea este scara pe care oamenii se suie la cer. Dar este şi scara pe care Dumnezeu Se pogoară pe pământ. De pe această scară a fost înşfăcat Dumnezeu, legat, bătut şi răstignit pe cruce. De atunci scara aceasta stă în mijlocul lumii, și oricine încearcă să urce pe ea este tras jos de oameni. Este o luptă între cer şi pământ în care Se amestecă Însuşi Dumnezeu, dând aripi celor căzuți, aripi care ne înalță prin simpla mişcare a voinței.
Libertatea nu este o noțiune socială, nu este un mod de raportare la semeni, libertatea este o condiție de grație fără de care nici o altă virtute nu poate fi îndeplinită. Apostolul Ioan, şi prin el Dumnezeu, a pus libertatea în directă legătură cu adevărul:,,cunoaşteţi adevărul şi adevărul vă va face liberi”. Nu este vorba de un adevăr omenesc, de vreo informație ascunsă, nu este vorba nici măcar de dreptate, ce are mai degrabă un sens juridic şi moral, ci este adevărul ca stare superioară, stare de luminare, adică de vedere adevărată, vedere dumnezeiască prin care orice judecată se face în însăşi firea lucrurilor, nu în arătarea lor efemeră care suferă de voința rea şi de slăbiciuni.
Cu alte cuvinte, adevărul este vederea lucrurilor cu vederea Celui Ce le-a creat, cu iubirea Creatorului pentru creația Sa, care este o iubire de tată pentru copiii săi. Iată în ce fel libertatea este corelată nu doar cu adevărul, ci şi cu iubirea, mai bine-zis cu iubirea prin adevăr.
Savatie Baștovoi – Cu fața descoperită, Ed. CATHISMA, 2021, pag. 12-13
