Lume,-ntunecată vale,
vai de cine-ţi umblă-n cale,
vai de cine caută-n tine
setea vieţii să-şi aline,
căci tu-l depărtezi mereu
şi pe veci de Dumnezeu.
Avuţie, umbră rară,
vai de cei ce te căutară,
vai de cine ţi se-ncrede,
el odihna-n veci n-o vede,
căci tu-l depărtezi mereu
şi pe veci de Dumnezeu.
Slava lumii mincinoasă,
vai de cine-ţi cade-n plasă,
vai de cine te-ndrăgeşte
şi ispita ta-l orbeşte,
căci tu-l depărtezi mereu
şi pe veci de Dumnezeu.
Pofta firii vinovată,
vai de-acela ce te cată,
vai de cel robit de tine,
dus la moarte şi ruşine,
căci tu-l depărtezi mereu
şi pe veci de Dumnezeu.
TRAIAN DORZ din ”Cântările Căinței”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014
