Ca harul dragostei dintâi
nu-i mai de preţ avere,
căci tot ce dai şi ce rămâi
eşti cum Hristos te cere.
Atunci lucrezi, atuncea poţi
cu braţe tari şi bune
să porţi povara pentru toţi,
în plâns şi-n rugăciune.
Atunci ai har şi timp, şi grai,
şi zâmbet, şi lumină,
atunci poţi tot oricând şi dai
cu mâna plină-plină.
Atunci alergi cu drag şi-ţi pot
picioarele voioase
uşor să poarte peste tot
seminţele mănoase.
Atunci iubeşti şi arzi, şi plângi
puternic şi fierbinte –
în tot ce-mparţi şi-n tot ce strângi
e jarul jertfei sfinte.
Nu-i har ca dragostea dintâi,
lungeşte-o pân’ la moarte,
mereu ce dai şi ce rămâi
să fii din ea o parte…
TRAIAN DORZ din ”Cântări de Sus”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014
