8. Dumnezeu nu este mărginit nici în mic şi nici în mare,
nici de timp, nici de spaţiu, nici de posibilităţi,
ci – depăşind infinitul mic, depăşind infinitul mare şi controlând totul – pentru Dumnezeu nu este nimic nepătruns nicăieri şi nicicând.
Iată, din cunoaşterea acestor taine izvorăşte pacea celui credincios, adâncă, înaltă, veşnică şi liniştită,
ca a lui Dumnezeu.
9. Eşti dus în exil undeva departe şi trebuie să lucrezi sau să suferi între oameni necunoscuţi sau vrăjmaşi sau între primejdii şi necazuri ori lipsuri şi greutăţi mari?
Nu te descuraja! Tatăl tău Cel Ceresc este şi acolo mai mare decât toţi.
El ştie de tine şi te va salva la timp.
Dar ai grijă să ştii şi tu de El!
10. Eşti chinuit sau închis undeva
sau eşti supravegheat de superiori aspri şi nemiloşi?
Nu te teme, nu te nelinişti, nu te descuraja;
Tatăl tău Cel Ceresc este mai mare şi acolo.
Ei nu-ţi vor putea face decât ceea ce este îngăduit de Tatăl; cu nimic mai mult şi cu nimic mai greu [decât îngăduie El],
ci numai atâta cât socoteşte Tatăl că este necesar şi că este potrivit pentru tine.
11. Supune-te deci şi rabdă cu încrederea neclintită că Tatăl Ceresc vrea aşa. Fiindcă El ştie că aşa este spre binele tău.
Dacă te vei gândi bine şi dacă vei avea cugetul sincer, vei recunoaşte că pe drept şi spre bine ţi se face astfel.
Sau dacă vei fi răbdător, vei recunoaşte pe urmă.
12. Conducătorii unui popor sunt creierul acestui popor, după cum învăţătorii îi sunt mintea,
după cum vitejii îi sunt puterea lui;
şi tot aşa, credincioşii acelui popor sunt conştiinţa sa.
13. Când creierul unui popor este bun, iar mintea lui e sănătoasă, atunci tot drumul lui este drept, toate faptele sale sunt cumpătate şi toate mădularele lui sunt mulţumite.
14. Când vitejii unui popor sunt veghetori, puternici şi uniţi, atunci hotarele sale şi pâinea sa sunt asigurate.
15. Când conştiinţa unui popor este curată şi trează, când ea este preţuită şi ascultată, atunci toată viaţa sa este luminoasă şi fericită.
Căci atunci este pus totul sub ascultarea de voia lui Dumnezeu.
Dar vai de omul şi de poporul în care aceste lucruri sunt răsturnate, sau înăbuşite, sau nesocotite.
Va urma…
Traian Dorz, din „Avuţia Sfântului Moştenitor”
