Mărturii Meditaţii

Mărgăritarul din Betsaida

Coborând din Betsaida Galileii la Ierusalim să-şi vândă peştele adunat din apele lacului Ghenizaret, Andrei auzi că un titan al pustiului atrage oamenii la sine mai ceva ca năvodul său aruncat cu pricepere în unduirile molcome ale luciului mării pentru pescuire. Coborî curios din Ierusalim pe drumul pustiului spre lunca înverzită a Iordanului, furişându-se printre ucenicii învăţătorului cu straie împletite din păr de cămilă până destul de aproape ca să-i citească în ochi nelumescul strălucindu-i nestingherit de curioşii ce-l îmbulzeau cu întrebările. Învăţătorul se întoarse şi-l privi ca pe un mărgăritar de mare preţ aruncat în luncă de apele Iordanului coborâtor din Hermonul Galileii. Aşa deveni Andrei ucenic al Înaintemergătorului Domnului, de la care ascultă că vremea s-a apropiat şi că Mesia sta să apară ca soarele după luceafăr într-o nouă dimineaţă a Universului. Când, în sfârşit, apăru Soarele, ucenicul văzu cum atrăgătorul lui învăţător i se făcu tot mai absent în priviri, dându-i a înţelege că vremea lui s-a scurtat şi că e timpul să devină ucenic al Aceluia. Din ascultare, îl părăsi pentru Unul mai mare decât el. Ucenicul lui Ioan deveni ucenicul lui Iisus, pârgă a colegiului apostolic ce-I va lărgi hotarele Împărăţiei Sale în lungul şi latul pământului. Acestui ucenic pescar îi va cere Biserica peste veacuri în ultimul răsărit al Brumarului: „Ca cel dintre Apostoli mai întâi-chemat şi lui Petru frate adevărat, Stăpânului tuturor, Andrei, roagă-te, pace lumii să dăruiască şi sufletelor noastre mare milă”. Şi nouă ne cere Biserica să-l lăudăm, aşa cum se cuvine să fie apreciat omul pe care vrea să-l cinstească Împăratul: „Pe grăitorul de Dumnezeu cel cu nume de bărbăţie numit şi cel mai întâi-chemat decât ucenicii Mântuitorului, pe fratele lui Petru să-l lăudăm, că precum de demult acestuia şi nouă acum a strigat: Veniţi, aflat-am pe Cel dorit”.

Preot Petru RONCEA

Lasă un răspuns