Biblia spune că împăratul Baltazar din Babilon a făcut odată un chef mare cu o mie de învăţaţi. Câte prostii nu face omul la chefuri şi beţii!
În toiul chefului, Baltazar a poruncit să i se aducă vasele cele sfinte din templul (biserica) Ierusalimului, să bea vin din ele. „Şi au adus vasele cele sfinte de aur şi argint şi au băut din ele împăratul şi boierii lui şi ţiitoarele (curvele) cele ce se culcau cu el şi îi lăudau pe dumnezeii cei de aur, şi de argint, şi de aramă, şi de fier, şi de piatră“… Dar, în acel ceas, o mână s‑a ivit şi a scris pe perete vorbele: „Mene, Techel, Fares“. Atunci „împăratul s-a tulburat şi boierii lui au încremenit“ şi nimeni n-a putut citi scrisoarea. Împăratul a chemat pe toţi „înţelepţii Babilonului“ să citească scrisoarea, dar n-au putut nici unul s-o citească, nici s-o tălmăcească împăratului. La sfatul împărătesei, împăratul l-a chemat pe Daniel proorocul, care a tâlcuit scrisoarea, spunând că cele trei vorbe înseamnă „spargerea împărăţiei lui“.
Citiţi pe larg această istorie în cartea proorocului Daniel, la capitolul 5; imaginea de mai jos îl arată pe Daniel tâlcuind scrisoarea.
Ce plină de învăţătură pentru noi şi pentru vremile noastre este această întâmplare din Biblie! Ca pe vremea Babilonului şi a lui Baltazar, aşa e pornită şi lumea de azi spre cumplite stricăciuni sufleteşti: beţii, chefuri, desfrânări şi destrăbălări. Suntem pe un grozav povârniş sufletesc.
Se pare că şi lumea de azi e un mare ospăţ al lui Baltazar, în care oamenii se închină la idolii plăcerilor, ai desfătărilor, ai înşelăciunilor, ai zavistiilor şi ai altor nesfârşite răutăţi şi stricăciuni sufleteşti. În mijlocul acestor stricăciuni sufleteşti s-a ivit şi în zilele noastre o mână înfricoşătoare, o mână nevăzută, care de ani de zile scrie mereu fel de fel de semne şi arătări înfricoşate.
Zi de zi, an de an, mâna aceasta se iveşte tot mai tare şi scrisoarea ei se face tot mai mare.
De ani de zile, o mână nevăzută scrie mereu greutăţi, necazuri, frământări, lipsuri care n-au fost încă în lume. Dar oamenii nu s-au spăimântat şi nu s-au îndreptat. Mâna cea nevăzută a început să scrie şi fel de fel de înfricoşătoare semne şi arătări cereşti.
Deasupra capului nostru, cu adevărat, parcă o mână nevăzută scrie fel de fel de arătări şi semne înfricoşătoare. Mâna Domnului Dumnezeu este această mână. Semnele şi arătările vremilor noastre sunt chemarea Domnului Dumnezeu de a ne lăsa de răutăţi.
Baltazar i-a pus pe „înţelepţii Babilonului“ să afle tâlcul celor trei cuvinte. S-au frământat mult înţelepţii Babilonului să afle tâlcul, dar nu l-au putut afla. Scrisoarea era de la Dumnezeu şi tâlcuitorul ei nu putea fi decât un om al lui Dumnezeu, un om credincios, Daniel proorocul. Nu ştiinţa, ci credinţa era chemată să tâlcuiască cele trei cuvinte.
Învăţaţii de astăzi se frământă şi ei să afle tâlcul şi înţelesul semnelor şi arătărilor din vremile noastre. Despre cutremure, despre ploile de cenuşă, despre uragane etc., spun fel de fel de păreri şi teorii. Însă adevărul deplin despre aceste lucruri, ştiinţa nu l-a putut afla. Şi nici nu-l va putea afla, pentru că semnele şi arătările din vremile noastre sunt scrisoarea cea nevăzută a Tatălui Ceresc. Tâlcul ei îl poate afla numai credinţa şi credincioşii. Nu ştiinţa, ci credinţa e chemată să tâlcuiască semnele vremilor noastre.
O mână nevăzută – mâna Domnului Dumnezeu – scrie în lume de ani de zile fel de fel de semne şi arătări înfricoşătoare. Este şi azi un Daniel, care singur poate dezlega şi tâlcui aceste semne. Acest Daniel este Sf. Scriptură, Biblia. Cuvântul lui Dumnezeu din Sf. Scriptură spune apriat, în tot locul, că urgiile sunt pedeapsa Domnului Dumnezeu şi sunt chemarea Domnului Dumnezeu de a se întoarce oamenii din calea răutăţilor.
„Aşa zice Domnul: Iată, Eu chem toate neamurile pământului şi voi grăi către ele cu judecată, pentru toată răutatea lor, căci m-au părăsit pe Mine şi s-au închinat idolilor“ (Ier. 16). Ca şi la ospăţul lui Baltazar, deasupra omenirii de azi şi deasupra stricăciunilor sufleteşti de azi s-a ivit o mână care a scris trei cuvinte. Învăţaţii nu pot citi aceste cuvinte şi nu le pot tâlcui. Aceste cuvinte sunt: Întoarceţi‑vă la Dumnezeu! (Iezec.18, 30). „Întoarceţi‑vă către Mine şi Eu Mă voi întoarce către voi, zice Domnul“ (Maleahi 3, 7).
Tâlcul cuvintelor Mene, Techel, Fares a fost acesta: Numărat, Cântărit, Împărţit (Daniel 5, 25). Poate că mâna Domnului Dumnezeu ne scrie şi nouă o sentinţă ca aceasta. Domnul ne-a cântărit şi n-a aflat nimic bun în noi. Ne‑a topit în cuptorul urgiei şi n-a aflat argint în noi (Isaia 48, 10)… Ne-a bătut şi n-am vrut să ne întoarcem (Ier. 5, 3)… Poate că zilele şi anii noştri sunt împărţiţi şi număraţi.
Prin urgiile, necazurile şi frământările vremilor noastre, noi trebuie să trecem ca printr-un foc curăţitor de păcate. Ascultaţi ce zice proorocul Daniel:
„În zilele acelea va fi vreme de necaz, de care n-a fost niciodată de când sunt neamurile pe pământ… mulţi se vor curăţi, se vor albi, se vor lămuri (în aceste necazuri), dar cei fărădelege vor nelegiui.
Cei răi vor face răul şi nici unul din cei răi nu va înţelege, dar cei pricepuţi vor înţelege“ (Daniel 12, 10).
Între care din aceştia eşti tu, cititorule?
Cine este înţelept să ia seama la aceste lucruri! Cine este priceput să le înţeleagă. Căile Domnului sunt drepte şi cei drepţi umblă pe ele, dar cei răzvrătiţi cad pe ele (Osea 14, 9).
Părintele Iosif Trifa, din volumul „Trăim vremuri biblice”
