100 de ani de la aparitia primei cãrti a Pãrintelui Iosif Trifa – «Spre Canaan» – 15 predici în legătură cu războiul şi vremile noastre –
Învierea Neamului nostru
Noi, românii, suntem un popor care de mult aşteptăm învierea, ridicarea noastră la o soartă mai bună. Şi dacă este lege că îndărătul popoarelor ce învie – ca şi înapoia învierii – trebuie să fie patimi, suferinţe, Golgotă, apoi aşteptarea noastră era îndreptăţită, pentru că înapoia noastră aveam veacuri întregi de suferinţe, de patimi, aveam Calvar şi Golgotă lungă şi grea, pe care au suit-o veacuri de-a rândul moşii şi strămoşii noştri. Şi iarăşi, dacă istoria zicea că numai popoare cu moravuri sănătoase şi curate pot învia, noi şi aceste le aveam: fiind tari în credinţă, curaţi în moravuri.
Plinind Golgota, păzind credinţa, am înviat şi noi astăzi cu strălucire şi „mărire”. Ca şi Iisus Cel îngropat şi străjuit, am avut şi noi destui duşmani, care au aşezat lespedea pe groapă şi au pândit şi străjuit veacuri de-a rândul învierea şi ridicarea noastră din mormântul umilinţei de ieri.
Credinţa şi suferinţa însă au prăvălit piatra ce ne apăsa în mormânt, noi cei batjocoriţi şi umiliţi am înviat, şi „străjerii” noştri au fugit speriaţi. Neamuri zavistuitoare, care au încercat cu arma în mână să ne oprească învierea noastră naţională şi care ne pândesc şi urăsc învierea avem şi acum la hotare.
În neputinţa şi ura lor, ca şi despre Iisus Cel înviat, spun că ar fi o minciună învierea noastră şi îşi îndulcesc amarul cu nădejdea deşartă că ne-ar mai putea întoarce pe noi, cei înviaţi, înapoi în groapa de ieri. De ei însă să nu ne temem. Minciunile şi nădejdile lor deşarte se topesc ca ceara de faţa focului, în lumina şi strălucirea învierii noastre. De altceva să ne temem. Este alt duşman care ar putea întuneca strălucirea şi mărirea învierii noastre naţionale de azi. Acel duşman ar fi slăbirea, părăsirea credinţei, a moravurilor curate şi bune. De acela să ne păzim.
De-a pururi să nu uităm că lespedea de pe uşa gropii noastre de ieri a ridicat-o credinţa, suferinţa. Ele au „amorţit” pe străjerii învierii noastre de ieri şi tot ele ne vor apăra de cei de mâine.
(Spre Canaan – predici, Ed. Oastea Domnului, Sibiu, 2005, pg. 61-62)