Minunat ești Doamne întru sfinții tăi!
Oameni de o înaltă trăire duhovnicească ne-au croit nouă drum spre cer. Giganți ai Cuvântului și ai faptei. Între cei presărați de Dumnezeu în neamul nostru se numără Preaiubitul Părinte Iosif. Stâlp de foc care ne-a îndrumat în noaptea păcatelor și ne-a trezit din somnul prihanei și indiferenței. El, părintele nostru duhovnicesc, ne este model de viețuire și rugător în ceruri.
Gornistul Oastei mi s-a făcut cunoscut și mie prin scrisul său, prin mărturiile fraților și prin urmele lăsate după strămutarea în veșnicie. Cu fiecare carte aprofundată, cu fiecare îndemn citit și fiecare mărturie aflată m-am încredințat pe deplin că primul ostaș a fost și este un sfânt al lui Dumnezeu. Oricare din filele istoriei sale brăzdate de suferință și lepădare de sine îmi mustră conștiința împovărată de lene și indiferență, de lipsa dragostei și nelucrare. Cum să nu simt responsabilitatea numelui de ostaș privindu-i jertfa?
Înălțându-mi cugetul la Părintele Iosif prind putere în luptă și primesc îndemn la pravilă și nevoință. Cum să nu simt prezența părintelui în adunare când mă înfior cum mi se strânge inima la auzul cuvântului rostit? Cine să îmi atingă așa corzile inimii, cine să îmi îndepărteze zăvorul de fier și să îmi umple sufletul de lumină, dacă nu părintele drag? Căci prin voia lui Dumnezeu Se lasă descoperit unui pumn de pământ.
În neputința mea, îndrăznesc să năzui spre sfințenie având certitudinea că părintele meu duhovnicesc se roagă Împăratului Cerului pentru fiica sa slabă. Și așa primesc putere în lupta zilnică dintre firea veche și cea nouă, dintre păcat și virtute, dintre Cerul veșnic și pământul trecător.
Recunoștință, Părinte, pentru toată jertfa ta. Pentru că ai frământat aluatul trupului tău firav pentru a te preface prescură pentru Liturghia Cerească. Recunoștință pentru că renunțând la tine, m-ai născut pe mine și pe mulți alții dezlipindu-ne de întunecimea neștiinței și a păcatului. Recunoștință pentru că nesocotind averea cea lumească, ai pus tot ce dețineai în slujba Domnului, strângându-ți comoară în Cer unde ne aștepți și pe noi. Purtându-te în gând și în rugăciunile noastre, nădăjduim a da slavă lui Dumnezeu împreună, mai lângă El, în ceruri! Amin.
Emilia Aurică – Brașov
Fost-a om trimis de Dumnezeu…
Acum, la împlinirea a 131 de ani de la nașterea preaiubitului nostru Părinte Iosif, se cuvine ca toți frații ostași de pe toate fronturile Oastei să ne aplecăm inimile și genunchii cu adâncă smerenie la Picioarele Domnului Iisus și să-I mulțumim că l-a trimis în neamul și-n Biserica noastră pe părintele nostru duhovnicesc … El, prin lucrarea profetică venită de la Duhul Sfânt, a dorit să ne întoarcă la viața primilor creștini, aici, în Biserica străbună, unde Domnul Iisus este Calea, Adevărul şi Viața.
Deși „uriașul” se considera „piticul de la moară”, el era pus deoparte chiar din pântecele mamei lui. Şi aceasta reiese din însăşi mărturiile sale, când mama lui îi înmânează cartea sfântă, Psaltirea, spunându-i că „Această carte va fi spre mântuirea ta şi a multora”. Cartea aparținea Sfântului Andrei Șaguna, acesta dăruind-o marelui moț Avram Iancu, pentru ca, în final, să poată ajunge în mânuțele Părintelui Iosif. O, scumpă şi dulce Psaltire, care ai fost piatra de temelie a acestei idei și a acestui fenomen unic care este Oastea Domnului!… La câți oare, dintre noi, nu ești uitată, prăfuită, undeva în întuneric? Astăzi strigi mai mult ca oricând că „este timpul să ne trezim din somn, căci vremea este spre seară”.
„Iată-l pe Părintele Iosif, când Duhul Sfânt S-a revărsat peste el şi l-a trimis să propovăduiască lucrarea Vântului și a Focului Ceresc pentru trezirea creştinilor din Biserica noastră şi din poporul nostru, el a vorbit în așa fel încât noi – toți cei care eram la fel ca toate neamurile de sub cer şi de sub iad: bețivi, mincinoși, desfrânați, lacomi, fumători, clevetitori, hoți, întunecați cu toţii, – l-am auzit și noi fiecare vorbindu-ne pe limba noastră. Și toate sutele de mii de suflete am simțit că acest cuvânt ne străpunge inima, că ne îndoaie genunchii, că ne scaldă ochii și că ne prăbușește la picioarele Crucii lui Hristos, strigând sutele de mii de guri, într-un glas: «CRED, DOAMNE, AJUTĂ NECREDINTEI MELE!». Cine a făcut minunea asta dacă nu Darul şi Harul Duhului Sfânt? Care putere? Ce trâmbiță cerească a mai sunat așa în Biserica noastră de la Sfântul Ioan Gura de Aur până astăzi, ca el?” (Traian Dorz).
Cine este Părintele Iosif pentru noi? Cine a fost Sf. Pavel pentru primii creștini şi cine a fost Sf. Ioan Gură de Aur pentru frații creștini din secolul IV.
O, când am auzit şi eu glasul dulce şi duios al Domnului Iisus, prin Părintele Iosif, care ne striga: «înapoi la viața primilor creștini, înapoi la Iisus cel Răstignit, înapoi la picioarele Domnului Iisus», îngreunat de patimi şi păcate, m-am prăbușit în zguduiri de plâns şi m-am predat Domnului prin hotărâre şi legământ. Acum, când privesc peste viața mea şi de când Domnul S-a îndurat şi de mine, îmi dau seama că șotia mea, copilașii mei, casa mea, totul se datorează Părintelui Iosif, prin care a lucrat atât de puternic Duhul Sfânt. Chemarea şi transformarea pe care Domnul a făcut-o în viața mea, prin nașterea din nou, m-a readus în vatra caldă care este Biserica noastră mamă.
Scump suflet, pentru tine, cine este Părintele Iosif?
„Căci, chiar dacă ați avea zece mii de învățători în Hristos, totuși n-aveți mai mulți părinți, pentru că eu v-am născut în Hristos Iisus, prin Evanghelie” (I Cor 4, 15).
Slăvit să fie Domnul!
Ionatan Pohrib – Matca, jud. Galați
Mulți învățători, un singur Părinte duhovnicesc ( I )
