Oastea Domnului

Ni se rupe inima de durere!

Nu de mult s-a ținut pe aici un examen cu tineri de la sate. Era vorba să fie primiţi în o şcoală. La examen între altele i-au întrebat şi rugăciuni şi ceva din învăţăturile de credință.      Ceea ce au aflat ceice au fost de faţă, cu drept cuvânt a trebuit să-i mâhniască.

Tineri, cari ştiu cântări neruşinate, cari joacă jocurile necurate de azi, cari fumează și beau şi suduie de te trec fiori, afară de ,,Tatăl nostru” nu ştiau nici o altă rugăciune și nu ştiau nimic din cele 10 porunci, nu ştiau sfintele taine şi nu ştiau din învăţăturile cele mântuitoare ale legii Domnului. — Unde e bunica, unde mama, unde moșul și tata cari cu credință fierbinte învățau de mici pe copiii şi nepoţii lor ocinașele, poruncile, tainele? Au pierit toți? Pe satele noastre nu mai sunt creştini? — Și mai vrei bine pe lume?

Oare şcoala cea nouă care a crescut pe acești tineri, numai atâta temelie sufletească pune? Ori se crede, că învăţând despre ,, electricitatea din nori” a făcut viaţa şi societatea mai bună, şi religia e de prisos?

Și unde sunt urmaşii învăţăceilor Domnului? Nu văd, că pasările cerului adună sămințele aruncate de Fiul Omului? Şi nu bagă de samă că în sămănătura rămasă cel viclean aruncă neghină, fiindcă văd pe cei mai mulți dintre ei dormind?

Jandarmii nu ne pot apăra. Pe tatăl întunerecului nu-l pot vedea și alunga decât aleşii Domnului. Puneți talanții în lucrare! Că de nu, víne mustrarea Stăpânului!

Ni se rupe inima de durere, văzând creştini, cari nu ştiu nici măcar să se roage. E necesară şcoala de Dumineca! E o lipsă de catehizare a celor mari! Întelegeți-ne, fraților, înţelegeţi-ne!

Pr. Iosif Trifa în foaia Lumina Satelor, anul 1927, nr. 41