Tu pleci undeva-n curând
şi nici n-ai să ştii, plecând,
cine-ţi va-nsoţi, cine-ţi va-nsoţi plângând
al tău suflet călător,
când cu teamă, când cu dor,
către-un ţărm, către-un ţărm netrecător.
Dar e Cineva ce vrea
să te-ajute-n calea grea
să mergi mai uşor, să mergi mai uşor pe ea;
Dulcele Mântuitor
vine binevoitor
să-ţi dea sprijin, să-ţi dea sprijin şi-ajutor…
Ia-ţi-L Prietenul iubit
ajutor nepreţuit
pe-al tău drum, pe-al tău drum primejduit;
ajutat de Harul Lui,
nici nu ştii ce dulce sui
pân’ la poarta, pân’ la poarta Raiului.
Acolo, ajuns la Ţel,
uşa-ţi va deschide El,
într-un blând, într-un blând şi dulce fel;
şi nici nu vei şti să spui
mulţumirea câtă-adui
pentru dulce, pentru dulce Harul Lui.
TRAIAN DORZ din ”Cântări Eterne”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014
