15. Tu, Preaiubitule scump, n-ai vrut să rămâi singur în fericirea şi slava Ta. Ci cu noi; cu mine.
16. Fără noi, fără mine, singurătatea şi slava Ta n-ar fi, n-ar putea să fie pe deplin fericite.
17. A, dacă nu ne-ai fi cunoscut niciodată, ar fi alt-ceva. Atunci ai putea şi fără noi.
18. Dar, fiindcă ne-ai cunoscut din veşnicie şi ne-ai hotărât să fim asemenea Chipului Tău, Îţi suntem cu atât mai apropiaţi decât îngerii Tăi, cu cât aceştia nu Ţi-au cunoscut – cum am cunoscut noi – dragostea răscumpărării prin Crucea Ta.
19. Dulcea gustare a dragostei împărtăşite cu noi Ţi-a devenit de nelipsit şi Ţie.
20. Nici Tu nu mai poţi fi fericit fără mine.
21. Singurătatea iubirii Tale a devenit asemenea singurătăţii iubirii mele: nu mai pot fi fericite decât împreună.
22. Preaiubitule, doresc să nu Te iubesc cu nimic mai puţin decât m-ai iubit Tu.
Ajută-mă!
Traian Dorz
Prietenul tinereţii mele, Editura «Oastea Domnului» Sibiu, 2009
