Ce strigăt de bucurie este izbucnirea acelora care vin cu faţa strălucitoare spre Hristos, zicându-le tuturor oamenilor: „Noi L-am aflat pe Mesia, Care se cheamă Hristos”, după cum scrie în Evanghelia după Ioan 1, 45, când Filip i-a zis lui Natanael: „Noi am aflat pe Acela despre care au scris proorocii şi Moise, pe Iisus”.
La această veste minunată adusă de acela care-L aflase pe Iisus, Natanael s-a ridicat şi el şi s-a dus să-L afle şi să-L asculte şi el pe Domnul. Şi cât de minunat l-a primit Iisus pe Natanael venind spre Dânsul, când i-a spus: „Iată un iudeu în care nu este vicleşug”!
Binecuvântat este şi binecuvântat va fi în veci sufletul în care nu este vicleşug când vine la Dumnezeu! Un suflet în care nu este vicleşug, acela va fi totdeauna iubit şi plăcut lui Dumnezeu, fiindcă el este sincer totdeauna şi nu-şi ascunde niciodată starea, şi nu-şi preface niciodată vorbele, şi nu-şi făţărniceşte niciodată umblarea lui. El va fi totdeauna smerit, va primi cu bucurie orice îndemn bun şi va urma îndată orice chemare mântuitoare. Iar după ce acest suflet smerit şi fără vicleşug L-a aflat pe Hristos, toată curăţia inimii lui se va revărsa în mărturisiri înflăcărate, în rugăciuni fierbinţi şi-n cântări fericite despre bucuria aflării Mântuitorului său; despre dragostea cu care va veni către toţi semenii săi.
Cântarea aceasta, Nouă azi ne-a răsărit, este o astfel de izbucnire de bucurie sfântă pentru aflarea şi primirea lui Iisus, Soarele care răsare să aducă lumina adevărată în noaptea cea veşnică în care zăceam toţi, din cauza păcatului nostru. Cântarea aceasta este o izbucnire despre bucuria aflării şi primirii personale a lui Iisus ca Mântuitor al acelora din inima cărora a izvorât şi va izvorî astfel de cântare.
O, ce minunată este bucuria aflării lui Hristos! Nici o altă bucurie de pe lume nu mai poate fi asemănată cu această bucurie. Dintr-o astfel de bucurie a izbucnit şi cântarea Atunci când Te-am aflat, Iisuse, în care se spune astfel bucuria acestei aflări a lui Iisus. Se spune în cântarea aceasta:
Atunci când Te-am aflat pe Tine,
de toate eu m-am lepădat;
eram, în sfânta-mi sărăcie,
dumnezeieşte de bogat.
Atunci când Te-am aflat pe Tine,
nici nu simţeam că merg pe jos;
părea că zbor prin întuneric,
aşa era de luminos!
Atunci când Te-am aflat pe Tine,
al primăverii vis era,
dar ca-ntr-un mijloc greu de iarnă,
atât belşug de flori ningea.
Atunci când Te-am aflat pe Tine,
eu am simţit că sunt bogat,
dar nici atunci, nici azi, Iisuse,
nu ştiu cât sunt, cu-adevărat.
Bucuria aflării lui Iisus este la fel pentru toţi oamenii din toate timpurile şi din toate neamurile, când aceştia Îl află cu adevărat pe El. Dintr-o astfel de bucurie au izvorât mereu cântări; şi dintr-o astfel de bucurie a izvorât şi cântarea aceasta, Nouă azi ne-a răsărit / Domnul Iisus Hristos. Acei care au compus-o Îl aflaseră şi ei pe Iisus ca Mântuitor al lor.
Dragi suflete care cântaţi aceste minunate versuri şi aceste melodii în cinstea Naşterii Domnului, vreţi voi oare să aveţi cu adevărat un folos mântuitor din acest praznic dumnezeiesc şi sfânt? Doriţi voi oare să aveţi cu adevărat o bucurie eternă şi sfântă din această sărbătoare? Dacă doriţi, atunci primiţi-L acum pe Iisus în inima voastră ca Mântuitor personal. Aflaţi-L pe El şi lăsaţi-L să vă afle şi El pe voi ca pe nişte oi care au fost rătăcite şi care acum sunt mântuite, pentru ca să vi se umple şi inimile voastre de bucuria cea negrăită şi strălucită a mântuirii şi să strige apoi tuturor cu cântarea:
Nouă azi ne-a răsărit
Domnul Iisus Hristos,
Mesia Cel Mult-Dorit,
Domnul Iisus Hristos!
Din Fecioară S-a născut
Domnul Iisus Hristos,
Dumnezeu Om S-a făcut,
Domnul Iisus Hristos.
Traian Dorz
Cântarea ca meditaţie, Ed. O. D. – Sibiu, 2012, pp. 72-75
