Traian Dorz

Nu dispreţui pe binefăcătorii tăi, la umbra cărora te-ai adăpostit

15. „Dacă eşti tânăr, puternic, sănătos şi înălţat astăzi, – nu-ţi pierde, omule, mintea ta sănătoasă, nici cumpătul tău bun, neţinând seama de nimeni şi de nimic.
Nu-ţi batjocori părinţii bătrâni şi neputincioşi şi nu te ruşina de starea lor simplă, căci în urma mâinilor lor bătătorite şi slabe ai crescut şi te-ai ridicat tu!

16. Nu dispreţui pe binefăcătorii tăi, la umbra cărora te-ai adăpostit, căci, fără îngrijirea lor tu n-ai fi putut ajunge unde eşti, niciodată!

17. Nu-ţi uita datoria de recunoştinţă faţă de cei care ţi-au dat viaţa sau învăţătura, ori hrana, ori ajutorul, ca să te ridici tu şi ai tăi.
Căci dacă nesocoteşti aceste lucruri, Dumnezeu te va doborî pe neaşteptate şi pe vecie în ceasul şi în felul la care tu nici nu te gândeşti.

18. Nu te ridica împotriva familiei tale duhovniceşti şi împotriva fraţilor tăi, atunci când ţi se pare că ai ajuns  destul de puternic prin prefăcătoria de care te-ai folosit până să ajungi aşa.
Să nu te crezi sigur că vei reuşi  în planul tău dezbinător, căci Dumnezeu este împotriva ta!

19. „Nu te ridica împotriva învăţăturii şi credinţei, cărora, de veacuri, strămoşii tăi le-au fost credincioşi.
Nici împotriva alor tăi, ca nu cumva Dumnezeu să te lovească şi să te doboare ca pe un răzvrătir – şi să nu mai fie nimeni care să te scape!

20. Fiecare nu suntem decât oamnei, oricât de tari şi de pricepuţi ni s-ar părea nouă că suntem astăzi.
Dincolo de funcţia noastră  sau de gradul pe care l-am avea oricare dintre noi,  dincolo de muşchii noştri sau de uniforma noastră, noi ne avem, fiecare, un suflet cu care va trebui  să stăm mâine – sau poate chiar în noaptea aceasta în faţa lui Dumnezeu!
Amin.”

Traian Dorz
din volumul „Numele Biruitorului”, cap. 29

1 Comment

  • Petru Giurgi 6 mai 2015

    Cat adevar cutremurator este „ingropat” in paragraful ultim al acestui cuvant: „FIECARE NU SUNTEM DECAT OAMENI, oricat de tari si de priceputi ni s-ar parea NOUA ca suntem”!… Ba poate cu atat mai mult trebuie sa avem grija „sa nu ne amestecam CU NEPRICEPEREA NOASTRA” in lucrul lor si „sa nu turnam APA” in „vinul” curat ramas din vremea lor si „stors” de mainile lor batatorite… Fie ca este vorba de opera lor, fie de actiunile lor, fie de jertfele lor. Pe care nu le cunoastem indeajuns, mai ales pentru ca nu le cercetam indeaproape. Sau pentru ca ni se par simpliste, purtand „pecetea” autodidactului (scapandu-ne din vedere faptul ca ei au urmat Scoala Duhului Sfant… Incomparabil mai superioara celei omenesti, oricare ar fi aceea!… Ce pacat ingrozitor si poate fara iertare facem atunci cand „cantarim” cuvintele lor si indraznim sa-i contrazicem subtil ori tot mai direct!… Sa nu fie!

Lasă un răspuns