Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home BOLNAV DE IUBIRE

BOLNAV DE IUBIRE

BOLNAV DE IUBIRE

Bolnav de iubire şi zdrobit de jale,
am pornit pe drumuri lungi a Te găsi,
să sărut cu lacrimi urma Urmei Tale
şi măcar o dată Faţa-a-Ţi mai privi.

Ţi-am greşit, Iisuse, mi-am călcat cuvântul,
Ţi-am trădat iubirea, sunt un lepădat,
dar azi sunt în stare să-nconjor pământul,
să sărut obrazul care L-am scuipat.

Unde-ai mers? O, unde ai plecat Tu oare?
Sfâşie căinţa sufletul meu tot,
risipesc pe drumuri lacrime amare,
e pustiu şi-s singur, Doamne, nu mai pot!

Viaţa mi-e zdrobită, iar în jur, haine,
urlă numai fiare, groază şi fiori;
şi-a înfipt Durerea mii de colţi în mine…
– iată, Doamne, plata celor trădători!

Vai, sunt gol şi singur, şi privesc cu jale
stârvul pentru care eu Te-am părăsit,
n-am pus preţ pe harul ascultării Tale
şi-azi mi-e-ntregul suflet ars şi pustiit.

Am crezut iubirea ceva de vânzare,
anii-atâtor jertfe i-am pierdut din gând,
Scumpa mea Comoară, n-am putut fi-n stare
s-o plătesc cu sânge, dar să nu mi-o vând!

Am crezut că astfel va-nceta odată
zbuciumul şi lupta cu răniri de jar,
am zis „Da”, iar astăzi viaţa mi-e-ncleştată
de-nmiite cazne, zbucium şi amar!…

Mâinile ispitei negre şi haine
vălul curăţiei crud mi-au sfâşiat,
şi-aruncară-n tină sufletul din mine
– ce-am făcut cu Tine, Darul meu Curat!

Unde-i curăţia mea de altădată,
unde-i frumuseţea limpezii priviri,
unde-i fericirea sfântă şi curată
din înfiorarea primei ei iubiri?

Unde eşti, iubirea mea de-ntâia oară,
legănată-n lacrimi şi trezită-n cânt?
Azi trecută-i lupta, azi e pace-afară,
dar în suflet plânge cel mai drag mormânt.

Ah, Te caut pe drumuri noaptea printre sate
pe-unde-au dus odată farmec paşii Tăi,
dar nu-i nimeni-nimeni, numai în cetate
latră tot aceiaşi câini flămânzi şi răi.

Nu mai cântă câmpu-n zumzet de albine,
zorii sunt departe, cerul e-nnorat,
depărtări de veacuri mă despart de Tine…
– Oare-aşa-i răsplata celor ce-au trădat!

O, de se mai poate să-mi primeşti fierbinte
lacrima căinţei, plânsul meu amar,
din acel tezaur ce-am avut nainte,
Îţi mai cer, Iisuse, o fărâmă doar:

Fă măcar o dată să-Ţi mai văd privirea,
ca să ştiu că totuşi nu m-ai lepădat,
că în al Tău Suflet n-a-ncetat iubirea
– să Te aflu iarăşi unde Te-am lăsat!

TRAIAN DORZ din ”Cântarea Cântărilor mele”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014

Author: Adi.Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *