Nu-ţi târî crucea, ci, sus cu ea, pe umeri

Fiul Meu! Toţi oamenii au câte o cruce. Nu este casă în care să nu afli câte un fel de „cruce“. Du-te în casa bogatului şi vei afla acolo „cruci“ cu mult mai mari şi mai grele decât în bordeiul săracului. Numai că cei mai mulţi poartă aceste „cruci“ fără nici un folos de mântuire sufletească. Pentru cei mai mulţi, crucea încercărilor şi necazurilor este un fel de „nenorocire“, un fel de „soartă crudă“, un fel de „făcătură“, un fel de „blestem“. Cei mai mulţi îşi târăsc crucea ca pe un blestem, ca pe o soartă crudă de care nu pot scăpa. Iar neputând scăpa de ea, o târăsc după ei. O poartă de silă şi, dacă ar putea, ar zvârli-o cât colo. O astfel de „cruce“ n-are nimic cu mântuirea sufletului. Cei ce o poartă o poartă în zadar.

„Crucea“ aceasta este şi un fel de ruşine. Purtătorii ei se ruşinează de ea. Umblă să-şi acopere faţa, să nu-i vadă lumea. Să nu afle lumea „nenoro­cirea“ şi „pacostea“ ce-a dat peste ei. Să nu afle lumea de „crucea“ din casa lor.

Deci, iubitul Meu, nu-ţi târî crucea ca pe un necaz de care nu poţi scăpa. Ci, sus cu ea, pe umeri! Numai o cruce purtată pe umeri poate fi o cruce mântuitoare.

Şi nu te ruşina de crucea ta! Ci, dimpotrivă, te laudă cu ea şi te bucură de ea. Şi spune tuturor pe tot locul că tocmai crucea din casa ta şi din viaţa ta te-a ajutat să afli Crucea şi Jertfa Golgotei Mele.

Rugăciune

Da! Aşa este, Doamne. Tu ne trimiţi crucea, dar noi ne îngrozim de ea. Tu ne îmbii crucea, dar noi fugim de ea. Şi dacă nu putem scăpa de ea, o purtăm ca pe un blestem, ca pe o nenorocire. O! Atâţia şi atâţia oameni umblă cu crucea pe la vrăjitori, pe la cărturărese. Pe acolo îşi închipuie că-i pot afla „rosturile“ şi pot scăpa de ea.

O, Doamne Iisuse, şi eu vedeam în crucea vieţii mele o „făcătură“, o „soartă vitregă“, un „bles­tem“. Şi numai după ce am aflat Crucea şi Jertfa Ta – aflat-am că blestemul era o binecuvântare şi suferinţa un înger. Numai după ce am aflat crucea Ta, am înţeles crucea mea şi am început să o iubesc ca pe un înger din cer, trimis să ajute la mântuirea mea. Ca pe un înger care m-a dus la Golgota. Până la sfârşit, voi purta cu drag, Iisuse Doamne, pe umerii mei crucea suferinţei. Şi voi vesti pe tot locul darul şi ajutorul ce ni-l dă purtarea acestei cruci. Şi voi striga oricărui suflet să-şi ia cu drag crucea pe umeri şi să o poarte ca pe un nepreţuit dar şi ajutor de mântuire sufletească.

Preot Iosif Trifa
Ia-ţi crucea ta!
Ediţia a III – a
Editura «Oastea Domnului», Sibiu – 2001