Î. P. C. Sa Părintele Arhimandrit Iuliu Scriban, preaiubitul nostru vestitor şi apărător, îi pune din nou la punct pe criticanţii Oastei Domnului
Ca un dar de sfintele sărbători ale Pogorârii Duhului Sfânt, Domnul S-a îngrijit să ne trimită două strălucite apărări care pun definitiv la punct toate criticile şi nedumeririle ce s‑au ridicat privitor la mişcarea Oastei Domnului. Prima este apărarea ce ne-a făcut-o în Sinodul Eparhial din Sibiu Î. P. S. Sa mitropolitul Nicolae, cu care ne-am ocupat în numărul trecut. A doua este strălucita apărare pe care o publică cu titlul de mai jos Î. P. Cuv. Sa Părintele Arhim. Iuliu Scriban în revista «Graiul Vremii»:
De ce nu vă mişcaţi şi aici, fraţilor?
Noi am luat hotărât apărarea Părintelui Trifa, cu aşezământul său Oastea Domnului, împotriva celor care-l necăjesc cu vorba că aşezământul său n-ar călca în căile ortodoxiei. Dar sărind în apărarea Părintelui de la Sibiu, ne minunăm de altele: cum se poate că unii preoţi sar ca muşcaţi de şarpe când văd că unul din ai lor lucrează şi stau ca muţii când văd aşezămintele Bisericii noastre încălcate?
În fiecare zi se văd călcări peste învăţăturile şi rânduielile Bisericii, călcări care n-ar fi sau s-ar împuţina dacă ar fi cine să strige îndată împotriva lor. Cu toate acestea, tăcere pe toată linia; iar dacă strigă cineva, este din tabere străine.
Faptul acesta merge neoprit zi de zi. Se calcă rânduielile Bisericii, iar gura celor guralivi împotriva Părintelui Trifa nu se aude.
Rânduiala ca prăvăliile să fie închise duminica şi-n sărbători e călcată cu nici o păsare. Cei care se leagă însă de Părintele Trifa tac. De ce sunt aşa de tari cu gura împotriva unui om care nu este prea dârz ca să se apere? Este vitejia împotriva omului blând, pe când nu se mai vede aceeaşi vitejie împotriva consiliilor comunale, împotriva camerelor de comerţ, împotriva prefecţilor, fiindcă aceştia sunt mai tari. Ne e frică să ne luăm la harţă cu cei mari, dar îl luăm la goană pe Părintele Trifa!
Acum vreo trei ani era în ziare strigăt că prefectul de la Roman, un fost învăţător cocoţat unde era prin politică, lăsase toate cârciumile deschise duminica. Aţi auzit însă glas de preot împotriva lui? Nici oficial Biserica nu s-a mişcat, cu toată armătura ei pe care o are. Teamă de un biet prefect, pe care să-1 răfuieşti să-i meargă colbul.
Ştiri scurte prinzi din ziare că în cutare Târgovişte prăvăliile au fost deschise duminica. Noi prindem totdeauna aceste ştiri şi le însemnăm.
Aţi auzit glas de preot împotrivă? De unde?
Şi acestea sunt doar ştiri chiar de anul acesta!
De curând, la Iaşi, Camera de Comerţ de acolo şi prefectul Petrovanu – dragă Doamne, profesor – au luat măsuri pentru deschiderea cârciumilor dumineca şi sărbătoarea. S-a auzit glas de la cei care strigă împotriva Părintelui Trifa, din care unii se află chiar în Iaşi şi în Eparhia Moldovei? Am strigat eu, care nu sunt de acolo, prin ziarul «Lumea» din Iaşi, dar prigonitorii Părintelui Trifa au tăcut.
Le-am cerut să facă întrunire publică în Iaşi, să vin şi eu să vorbesc acolo împotriva unei astfel de măsuri. Credeţi că s‑a mişcat cineva? Ţi-ai găsit! Viteji împotriva unui preot de care nu se tem, dar se tem să se ia la harţă cu înşişi tartorii răutăţii.
Tot aşa la Tecuci, prefectul de acolo, dl. Beldie, are aceleaşi vederi ca şi cel de la Iaşi, în materie de deschidere a cârciumilor. Poate că şi le-a şi deschis duminica şi sărbătoarea. Glas împotriva Părintelui Trifa se aude şi acolo, dar nu se aude împotriva ocrotitorilor cârciumilor.
Apoi n-am avut eu dreptate să scriu acum peste 20 de ani că „cumplită liftă de om e popa românesc”?
Iată acum o ştire proaspătă, dar ca şi cea de la Iaşi, ca şi cea de la Tecuci, căci pretutindenea se ţese pânza împotriva rânduielilor Bisericii. Şi vine de unde? Din Arad, tocmai de acolo de unde, prin gura Episcopului Grigorie, des se aude cuvânt de misionarism creştinesc. Cum de îndrăzneşte un Consiliu Judeţean ca tocmai acolo să dea dezlegare la 40 de cârciumi să [se] deschidă duminica şi sărbătorile?
Este adevărat, nu putem face Ardealului vina că ar striga împotriva Părintelui Trifa. Acolo, Sf. Sa e mai degrabă apărat. Cea din urmă carte a Episcopului Grigorie, În slujba Misionarismului Ortodox, scrie cuvinte bune despre Oastea Domnului.
Dar oricum, e un semn rău pentru noi, e un semn de slăbiciune pentru misionarismul nostru că organele stăpânirii nu se sinchisesc de el. Cum tocmai în Arad, Consiliul Judeţean să dea o asemenea dezlegare, în cetatea misionarismului nostru, după cum tocmai în Iaşi, Camera de Comerţ şi prefectul Petrovanu să dea dezlegare la fel, în cetatea Mitropolitului Pimen, care neîncetat, după război, a strigat împotriva beţiei? Acestea sunt dovezi că sunt foarte îndrăzneţi oamenii care nu se tem de nimic, care cred că nimic nu-i ameninţă. Când ştiu că este cineva care păzeşte, îşi mai iau măsuri.
Dar oare păzim?
Nu păzim. Păzim să vedem ca nu cumva să se ridice vreunul mai harnic între noi şi atunci, goana pe el, ca să fie şi el o apă şi un pământ ca toţi şi să nu mişte.
Nu, fraţilor, trebuie să mă bucur de orice om de seamă care se ridică în sânul Bisericii mele, chiar dacă mă întrece pe mine, fiindcă el face, prin aceasta, slujbă Bisericii.
Un om ca Păr. Trifa este o podoabă cu care trebuie să ne cinstim, căci fapta lui ne scapă de multe ruşini. Când vom fi întrebaţi: „Dar ce face Biserica în lupta împotriva beţiei?”, vom răspunde cu mulţumire: Dar face mai mult ca voi toţi, mai mult ca un Minister al Sănătăţii întreg, pentru că avem un preot al nostru, Păr. Trifa din Sibiu, care a putut aduna în jurul său oameni care s-au lepădat de beţie şi au alcătuit o reţea împotriva beţiei care se întinde peste toată ţara românească. Niciodată oamenii medicinii n-au putut face acestea. A făcut‑o un preot şi ne cinstim cu el. Dumnezeu să-i dea sănătate şi mulţi ani!
Că ici şi colo un ostaş al Domnului o fi călcat strâmb, se poate. Ce? Preoţii nu calcă strâmb? Îi înveţi în seminar şi la teologie şi tot te plângi de unii dintre ei, şi voiţi ca un ostaş al Domnului, un om fără carte bisericească, intrat de alaltăieri în rânduiala creştinească, să aibă toată căldura neştirbită?
Cereţi prea mult, fraţilor. Îndreptaţi-i pe oameni, cârmuiţi-i, că primesc, dar nu-i scârbiţi! Căci pierdem o mare putere care ne vine pe de-a gata şi pe degeaba la o slujbă care şi aşa e foarte grea. Avem de luptat cu jivine, cu făţarnici, la care ne trebuie ajutoare: Oastea Domnului ne este un astfel de ajutor.
Nu vedeţi că viaţa obştească umblă tot pe căi necreştineşti? Nu vedeţi că stăpânirea este tot mai necreştină? Ce voiţi să facem? Trebuie să ne înmulţim aceia care lucrăm creştineşte. Numărul ne va da biruinţa. Oastea Domnului este un adaos la puterile noastre. O, dacă ar mai fi şi alţii ca ea! Dacă am avea la îndemână zeci de mii de creştini care să sară! Atunci să ştiţi că nici prefecţii, nici Consiliile Judeţene, nici Camerele de Comerţ n-ar mai mişca.
Iată deci acum prilej pentru cei care strigă împotriva Părintelui Trifa; să-i vedem dacă pot face măcar o parte din ce face el. Săriţi, dacă sunteţi tari, cu lucrul mai mult decât cu bârfeala.
Dar nu ne aşteptăm. Frica de politicieni e mare şi de aceea e mai uşor de tăcut, iar ca să ne aflăm în treabă, bârfim şi noi, căci şi aceasta e uşor. Stăm cu ceaiul dinainte, cu taifasul vesel, tragem câteva rânduri împotriva ereticului de la Sibiu şi treaba e gata. El diavol şi noi sfinţi.
Arhim. Scriban
«Lumina Satelor» nr. 24 / 15 iunie 1930, p. 3
