O daltă e Cuvântul, iar inima-i o stâncă,
de mii de ori loveşte şi tot nu cade încă;
– ci numa-nţelepciunea iubirii e în stare
să poată, pân’ la urmă, ca stânca s-o doboare.
O, fiecare suflet cu altul nu-i la fel,
nimic decât iubirea n-ajunge pân’ la el!
Un plug este Cuvântul, iar inima-i o glie,
de mii de ori o ară şi ea-i mereu pustie,
– ci numai asudarea iubirii izbuteşte
să scoată rod de unde în veac nimic n-ar creşte.
O sabie-i Cuvântul, iar inima-i cetate,
de mii de ori împunge şi-adesea n-o străbate,
– ci numai stăruinţa iubirii dac-ajunge
ades cu ani de lacrimi şi jertfe-a o străpunge.
TRAIAN DORZ din ”Cântări Nemuritoare”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014
