O Doamne, răsplăteşte mâinii ce şterge lacrimile-amare
c-o veşnică şi fericită, şi dulce milă iubitoare.
Şi răsplăteşte bunătăţii ce răcoreşte buza arsă
şi leagă rana tăinuită, şi-olei în lampa stinsă varsă.
Şi răsplăteşte gurii care vesteşte dragostea divină,
să-Ţi poată-afla despovărarea zdrobita inimă străină.
Şi răsplăteşte-n veci genunchii ce se apleacă spre durere
să-i picure dumnezeieşte a rugăciunii mângâiere.
Şi răsplăteşte curăţiei ce rabdă-n lacrimi şi-n uitare,
să-şi ducă până-n ceruri crucea singurătăţii-apăsătoare.
Dar cu răsplata cea mai scumpă s-aştepţi sfinţenia smerită
ce, împlinindu-le pe toate, nici nu s-aşteaptă răsplătită.
TRAIAN DORZ din ”Cântări de Sus”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014
