O, iatã vine seara, e pãrul tãu cãrunt
Şi-ţi tremurã piciorul cu pas tot mai mãrunt.
Ţi se-ngusteazã palma hotarului vãzut
se-mpuţineazã stropul firavului tãu lut.
Şi-ţi cade tot mai groasã perdea peste-amintiri…
un altfel de-a-nţelege sã-ţi pui peste priviri.
Un altfel de iubire sã-ţi creşti de pe ruini
– un altfel de-ai cunoaşte pe-ai tãi şi pe strãini.
Cu altfel de regrete priveşte spre trecut
c-o altã preţuire spre ce-i necunoscut
c-o altfel de dorinţã spre tot ce n-ai atins.
– Corabia-ţi porneşte, iar largu-i necuprins
Şi-ţi stã Neprevãzutul în drumul tãu cât vezi
– O, iatã vine Seara, şi unde-ai sã noptezi?
de Traian Dorz
