Adunarea îngenunchează şi Părintele Iosif rosteşte următoarea
Rugăciune
Doamne Iisuse, Preadulcele meu Mântuitor, Îţi mulţumim că ne-ai învrednicit să ne strângem din nou în dragostea Ta, Îţi mulţumim că pe noi, aceşti pierduţi şi păcătoşi, ne-ai strâns de prin văile pierzării şi ne-ai adus la picioarele Crucii. Avem o singură dorinţă: să ne ţii până la sfârşit lângă Crucea şi Jertfa Ta.
Doamne Iisuse, Te rugăm îndeosebi pentru ceasul acesta şi ziua aceasta, să vii şi să fii aici în mijlocul nostru. Să simţim cu toţii prezenţa Ta cea sfântă şi călăuzitoare. Să Te simţim cu toţii în gândul nostru, în inimile noastre, în vorbele noastre, în sfaturile şi în hotărârile noastre. Te rugăm fierbinte, Doamne Iisuse, să se facă întru totul voia Ta cea sfântă. Te rugăm cu lacrimi, Doamne Iisuse, să nu se împlinească nimic din ceea ce este voia şi sfatul omenesc, ci în totul să se împlinească deplin numai voia Ta şi planurile care le ai Tu cu această Mişcare şi cu noi, nevrednicii robii Tăi, pe care ne-ai folosit în Lucrarea Ta. Amin.
Părintele Iosif spune apoi că s-a făcut ceea ce s-a hotărât în sfatul de dimineaţă: «S-au precizat în scris punctele pe lângă care înţelegem noi restabilirea unităţii Oastei. Era şi de lipsă această precizare, că noi trebuie să ştim lămurit ce vrem şi pentru ce luptăm. Strânşi aici cu atâtea cheltuieli, acum e prilejul să precizăm toate lucrurile care ar ajunge la rezultatul mult dorit. Acum ascultaţi cu atenţiune citirea celor scrise (moţiunea) pentru ca la sfârşit să vă puteţi spune cuvântul dacă primiţi aceste puncte; dacă sunt bune sau mai trebuie schimbate, întregite etc. Fiecare îşi poate spune cuvântul».
Se citeşte apoi cu glas tare Moţiunea de mai jos:
- Poate sunteţi interesat şi de: Moţiunea care s-a luat în primul sfat restrâns al Oastei Domnului, ţinut în Sibiu, la 12 septembrie 1937
Traian Dorz, din ”Istoria unei jertfe”, vol II
