O, Sfânt Cântec, vino, spre Cer s-alergăm,
ia-mi duhul şi mâna şi hai să zburăm!
Mă nalţă cu tine mai sus şi mai sus,
pe norul luminii rămas de Iisus.
Spre forma cerească în care doresc
să cânt bucuria pe care-o trăiesc!…
E-atâta lumină pe unde plutim,
Iisuse, Iisuse, ce haruri trăim!
Mai sus, mai departe, hai, imnule sfânt,
spre veşnica formă a altui cuvânt,
Spre-a’ Slavei izvoare, din care s-adun
cleştarul luminii în care s-o spun.
Şi du-mă, Sfânt Cântec, la starea de har,
în care-Adevărul e fără hotar.
Şi lasă-mă unde voi şti c-am găsit
iubirea deplină şi fără sfârşit!
TRAIAN DORZ din ”Cântarea Cântărilor mele”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014
